Harry Potter 8?!

Prima data pe matura

A doua zi, s-au trezit dis de dimineata, nerabdatori pentru a incepe primele ore la scoala de magie. Prima ora la care s-au dus a fost de Potiuni, care s-a tinut in subsolul castelului, acolo unde Snape fusese profesor. Au invatat cum sa faca o potiune numita Amortentia, cunoscuta si sub numele de Potiunea dragostei, cea mai puternica daca vrei sa furi inima cuiva. Profesorul de Potiuni este nimeni altul decat Nestor Sherwood, un om batran, cunoscut pentru priceperea lui in acest domeniu. Dupa ce s-a terminat ora, Albus,Hugo si Lily au urcat scarile vechi pentru a iesi din subsolul rece si intunecat. In holul care ducea spre Marea Sala s-au intalnit cu profesoara lor de vajthat, Madam Hooch.

-Voi trebuie sa fiti bobocii, cei din primul an, nu? Acum avem prima ora de Vajthat asa ca veniti dupa mine, trebuie sa va luam niste maturi.

Copiii, luati prin surprindere, au urmat-o pe doamna lor profesoara prin tot castelul. Cand in sfarsit au ajuns acolo unde Madam Hooch vroia sa ii aduca, s-au oprit si aceasta deschise o usa mica de lemn vechi si zgariat. Usa era de la un depozit, defapt de la un fel de debara, unde se aflau maturile de care micii copii aveau nevoie pentru ora urmatoare. Imediat au venit si restul copiilor cu care aveau ora, cu totii uitandu-se la Madam Hooch.

-Hai, ce mai asteptati? Alegeti-va una.

Toti s-au imbulzit sa isi aleaga o matura, una inaintea altuia, de parca intreg castelul dadea faliment de maturi. Intr-un final cand aproape totii copii isi luasera una, Albus ramasese cu ultima matura:era o matura invechita cu coada de lemn, julita, diforma, si cu paiele din varf care sareau in toate directiile.Albus se duse si lua matura de jos, parca un pic dezamagit de ea, dar fericit pentru ca urma prima lectie de Vajthat din viata lui. El stia ca nu conteaza ce matura ai atata timp cat ai talent, si nu iti e frica de inaltime. Parintii lui au fost amandoi in echipa scolii, iar tatal lui, Harry Potter a fost primul elev din istoria Vajthatului care, din primul an a intrat in echipa. Odata ajunsi pe teren, copii au pus matura jos. Un vrajitor adevarat, ridica matura doar printr-un cuvant rostit cum trebuie: HOP!

-Hop!strigara copiii cu mana intinsa spre matura asteptand ca aceasta sa sara in mana lor. Maturile ori stateau linistite pe pamant fara sa fie deranjate de cuvintele copiilor, ori se zvarcoleau pe jos, incercand sa sara, dar parca erau legate de pamant cu o sfoara invizibila.

-Copii! Uitati-va la mine!striga Madam Hooch, fluierand odata din fluierul legat la gatul acesteia.

Doamna profesoara intinse mana spre matura asezata pe pamant si cu o voce increzatoare striga:

-Hop!

Matura sari ca arsa de jos si ateriza fix in mana doamnei Hooch. Toti copiii se uitau uimiti cum a reusit sa faca asta, matura nici macar ezitand la spusele doamnei. Acum era din nou randul copiilor sa incerce sa faca ca aceasta. Albus intinse mana si cu seriozitate in voce rosti cuvantul la care matura se supunea. In timp ce incerca sa faca asta o vazu pe sora lui, Lily cu matura in mana foarte fericita ca reusise sa o ridice de jos. Imediat dupa, Albus reusi si el. Madam Hooch i-a inscris pe cei doi in echipa scolii, remarcand talentul acestora. Dupa sfarsitul primei lectii de vajthat, elevii cercetasi se indreptara spre turnul castelului in care sa afla camera lor de zi. Albus se duse in camera si se aseza pe pat, cu matura lui in brate. Se uita la ea si incerca sa ii aseze cat de cat paiele si sa ii slefuiasca lemnul in timp ce, spre capatul cozii, observa ceva ce semana cu doua litere. Erau doua initiale:M.R.