In fata mea vad doar sangele celor vinovati.
Dar de ce ma simt asa gol pe dinauntru? M-am razbunat, trebuia sa ma simt fericit, implinit.
Ce imi lipseste?
- cautati la nivelul urmator! O sa il prindem pe ucigas!
Nu-mi vine sa cred ca au ajuns asa repede... Trebuie sa ma ascund.
Luminile erau stinse, deabea reuseam sa vad ceva. Am fugit pe coridor in cautarea unei camere in care nu voi fi gasit.
Am impins cu putere intr-o usa care parea blocata, izbind-o de perete.
Mi-am indreptat privirea spre persoana care se afla in camera. Era o fata putin mai mica decat mine, cu ochii verzi, tenul curat, cu putin roz in obraj; parul care ii ajungea pana la fund era de un castaniu inchis, iar pe alocuri se puteau observa cateva suvite negre.
- ce dracu' faci in camera mea?! a spus-o pe un ton superior care ma calca pe nervi.
- coopereaza cu mine, nu vreau sa te omor.
- o sa cooperez cand o sa iti misti hoitul afara din camera! Ma auzi?! Acelasi ton... norocul ei ca sunt in pericol, altfel o faceam sa taca.
Hoit?! Cu cine crede ea ca vorbeste?
Nu ca ar trebui sa se poarte frumos cu mine, dar totusi, sunt un ucigas, tipa asta nu gandeste?!
Pasii soldatiilor se auzeau din ce in ce mai tare, nu mai aveam nici o sansa.
- intra in dulap.. Nu vreau sa fi omorat pe covorul meu.
- veniti repede a sarit pe geam!
Okay... A mintit sa ma apere?
Am tot asteptat acolo, in dulap, ca o persoana neputincioasa. Urasc asta!
Si totusi, de ce m-ar salva? Are nevoie de un nou servitor?! Nu o sa fiu niciodata sclavul nobililor... Nu o sa ma las calcat in picioare.
Fara sa observ, usa dulapului a fost deschisa.
- am o propunere pentru tine.
- daca vrei sa-ti fiu servitor mai bine-
N-am apucat sa continui, ca m-a intrerupt atragandu-mi privirea.
- vreau sa fii asasinul meu si sa ma pazasti de alti ucigas, daca faci asta te voi tine in viata. A zis ea serioasa parca cu un ranjet scurt.
- sa zicem ca accept, de unde stiu eu ca armata regelui nu ma v-a omora?
Am spus punand accentul pe "armata regelui".
- pai simplu, eu sunt printesa. Mi-a zambit superior, amuzata de faptul ca aveam o privire socata.
- mergi si fa un dus, nu uita sa arunci hainele, iti aduc eu altceva.
I-am urmat ordinele ca un caine neputincios. Dupa 30 de min de stat cu capul sub stropii de apa care imi mangaiau corpul, am decis sa ies de acolo, devenise foarte cald.
Mi-am infasurat un prosop in jurul talie si am parasit incaperea. Ea statea pe pat citind o carte. Si-a indreptat privirea spre mine holbandu-se la abdomenul meu, dupa care ferindu-si privire s-a inrosit ca o patlagea. Mi-a facut semn spre haine, asa ca m-am imbracat si m-am apropiat de ea, inca avea fata rosie. I-am pus mana pe frunte sa vad daca are febra.
- nu ma atinge! A spus-o putin agitata.
- ai temperatura, iti aduc ceva rece sa tii pe frunte.
- dupa ce dorm o sa-mi revin, sa stai departe de mine!
- o-okay...
M-am asezat pe un scaun uitandu-ma la ea. Febra i-a trecut dar in camera era destul de frig asa ca am cautat o patura si am invelit-o. Este atat de adorabila cand dorme, adica, insfarsit nu mai tipa, o prefer asa tacuta.
M-am pus langa ea, din moment ce patul era imens, si am adormit.
~~~~~~~~~~~
Cred ca am dormit cateva ore. Cand mi-am deschis ochii ca sa ma uit la ceas am observat ceva la care nu ma astaptam, tipa m-a luat in brate si statea cu capul in pieptul meu, am stat un moment si m-am uitat la ea apoi am imbratisat-o, i-am observat un zambet pe chip care pur si simplu poate sa incalzeasca orice inima.
Dupa alte ore in care am dormit, ea a inceput sa se intinda pisiceste si si-a deschis ochii.
- um... Ce s-a intamplat? A spus-o pe jumatate adormita.
- m-ai tinut in brate pana acum. Am spus eu chicotind. - te simti mai bine?
- pot sa fac ce vreau, e-esti al meu. S-a inrosit, ferindu-si privirea de a mea.
- hm.. Si ce vrei sa fac azi? I-am zis zambind cald.
- pentru inceput am 3 intrebari... Ai familie? Ei cum sunt? Cum ai ajuns un criminal cautat? Si ce te-a facut sa fi asa?
Am stat putin si m-am gandit. Pe fata mi se citea nervositatea, dar si vina.
- nu imi spune daca nu vrei...
- o sa-ti spun doar daca promiti ca asculti pana la capat fara sa spui ceva.
- okay, promit.
- am ochii albastri inchisi ai mamei si parul negru al tatei, doar asta imi aminteste de ei.
Eram singur la parinti, iar ei au fost omorati cand aveam 4 ani. Am fost gasit de niste supravietuitori ai atacului condus de unchiul tau.
Acei oameni m-au invatat cum trebuie sa fie un ucigas pentru a-mi razbuna familia.
Dar acum 3 zile au fost omorati de niste iscoade, eu sunt singurul supravietuitor si ieri i-am razbunat.
Unchiul ei conducea armata regelui si era o persoana nemiloasa si plina de ura.
M-am uitat la fata ei putin socata, ea nu stia cu ce se ocupa unchiul ei?
Dupa cateva momente de liniste, a luat aer in piept si a zis:
- stiu ca unchiul meu omora oameni nevinovati, dar nu ma gandeam ca a distrus atatea vieti, imi pare rau..
Si-a plecat privirea intristata, lacrimile ii curgeau pe fata, parca, fara oprire. Am luat-o in brate i-am soptit - nu e vina ta. A suspinat ceea ce m-a facut ca vin mai aproape de ea.
M-a impins si s-a aruncat peste mine strangandu-ma in brate. Am ramas asa pana in momentul cand o bataie s-a auzit in usa.
- domnita Ema, v-am adus micul dejun.
S-a riditat de pe mine si a deschis usa, iesind sa vorbeasca cu servitoarea.
Am ramas acolo sprijinit de pat cu privirea spre usa, asteptand sa se intoarca.
