Poveste

4.2K 257 44
                                    

Imi amintesc c-a fost o data
Ca nicăieri, ca niciodata
O prințesă intr-un palat
Cu par lung si nespalat.

Si aceasta printesica
State-n palat singurica
Pana ce a evadat
De acolo a plecat.

Doar ca ea s-a rătăcit
Si-un lup in cale i-a iesit
Mai era putin si-o înghițea
De-un cavaler nu aparea.

Si acesta era brunetel
Cu dinții ca de dromader
Dar prințesa a salvat
Si pe un vrej ei s-au urcat.

Dar acolo sus, văzând
Un gnom dintr-un nor apărând
Băiatul ca o fata-a țipăt
Si de-acolo a plecat.

Ea a rămas împietrită
Tremurând cam rau de frica
Se uită la urias
I se păru dragalas

El se îndrăgosti pe loc
Si o întreba cu foc:
"-Vrei sa fii soția mea?"
Iar fata răspunse "-Da!"

Au avut nunta de vis
Asa cum ginerica-a promis
Si au trăit fericiti
Linistiti si împliniți.

Cartea cu RimeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum