plants are friends

ș a s e

Amândoi erau șocați de vederea celuilalt.

Ea era șocata să-l vadă la ușa ei, după ce l-a amețit prima oară.

El, era șocat să o vadă, cu părul ud și mov, cu o față confuză și mai ales să nimerească din prima. Ar trebui să i se dea un premiu.

"Ce cauți aici?" a întrebat ea după câteva minute de liniște.

"M-mpăi, voiam să fac o impresie bună, după faza de mai devreme." a zis el, apoi și-a dat o palma mintală.

"Ok, poți intra. Ai grijă pe unde pășești, e dezordine mare și e camera mică." a spus ea, grăbindu-se la baie să-și spele părul.

El a rămas în mijlocul garsonierei, holbându-se la tot ce îl înconjura. De la tablourile și fotografiile înrămate, la graffiti-urile de pe pereții goi, și până la ferestrele aglomerate de... plante. Flori, arbuști decorativi, cactuși. Tot soiul de plante aglomerau casa, dar în același timp făcând-o primitoare.

S-a îndreptat spre sufragerie (de altfel și singura cameră din apartament) și s-a așezat pe un fotoliu maro, care se potrivea perfect cu cromatica întregii case.

"Am revenit. Spune-mi, de ce ai venit aici?" ea a spus, cu un turban pe cap și îmbrăcată într-un trening gri.

"Cum te cheamă?" a întrebat el rapid. Poate prea direct.

"De ce ți-aș spune. Nu te cunosc."

"Suntem vecini. În plus, nu cred ca ești mai mică decât mine. Eu am 19."

"Ei bine, eu am 17. Și apropo, sunt Ivy."

•••

am impresia ca lungesc prea mult acțiunea.

××