Nevastă la pachet

Cinci: Confesiunile unei femei rănite

— Ce mama dracului! tună Kevin, ștergându-și dârele de sânge de pe bărbie. Care-i problema ta?

Miles îl privea de parcă își pierduse mințile. Era pregătit de o nouă lovitură când Kevin îl prinse de gulerul bluzei și îl trase cu putere mai aproape de el, făcând frunțile lor să se atingă ușor. O undă de furie se înalță din adâncul lui numai la gândul că bunul său prieten ar putea fi interesat de Dylan. Dintre atâtea sute, cum să-i fure inima tocmai soția lui?

— Îți spun eu care-i problema, câine nenorocit ce ești! Se retrase violent din strânsoarea lui, împingându-l. Nu meriți femeia asta!

Kevin zâmbi trist. Nimic din ce-i fusese dat în viața asta nu meritase, cu atât mai puțin Dylan. Dar ea era soția lui și nu putea să-i dea drumul, doar era jucăria lui preferată. Se silise prea tare să o transforme în femeia docilă și naivă de acum.

— Și cine ar trebui s-o merite, râse strident și forțat, tu? 

— Dylan e femeia visurilor mele, aș face orice îmi stă în putere să o fac fercită!

— Vorbești despre nevastă-mea, cretinule! Nu poți naibii s-o iubești! Urlă la Miles și îi trase un pumn în bărbie. Întrăzneai să-mi spui că-mi ești ca un frate, vorbi tremurând de furie, în tip ce îți închipuiai că ești cu nevastă-mea prin așternuturi?

— Nevastă-ta? Ți-ai amintit că ai una abia acum, când afli că există altul care o vrea?  

— Nu ar trebui dracului să vrei ce-i al meu, mă auzi? Îi mai aruncă un pumn în față și îl aruncă în perete. Dylan e a mea, urlă și continuă disperat, Dylan mă iubește pe mine! Numai pe mine!

Miles îi râse în față plin de aroganță și mulțumire.

— E chiar amuzant să te văd în felul ăsta, făcu o pauză, îngrozit. Mă știi bine prietene, am de gând să lupt pentru femeia asta... 

— Cum te-a vrăjit? S-a dat la tine? întrebarea îl sugrumă. Nu putea lua în calcul posibilitatea asta. Ea trebuia să aibă ochi numai pentru el. Ea îl iubea, în inima ei nu trebuia să-și mai facă altul loc.   

— Dacă ai fi fost în stare ai fi iubit-o și tu, pe de-a-ntregul. E genul ăla de femeie ce te face să simți gustul de inferioritate în gură. E o provocare a dracului de frumoasă! De asta o vreau, numai pentru mine!  

Kevin scrâșni din dinți și își strânse degetele în pumni cât putu de tare. Simțea că nu se mai putea controla.

— Îmi place să țintesc sus, dar știi asta deja, Kevin!

Clacase. Urlă din rărunchiuri și se aruncă peste Miles. Îi aruncă un pumn în față, îl lovi în coaste. Fu trântit la pământ.

— Las-o să plece, înainte să ți-o iau eu! ulă și Miles, înainte să-i întoarcă lovitura.

                                                     *

Aproape închisese ochii când auzi ușa trântindu-se de perete. Kevin apăru înjurând în camera de zi, vânăt, amețit și cu chef de ceartă. Dylan se ridică speriată de pe canapea; era tulburător, cu ochii umflați și roșii, îmbolnăviți de furie, cu sânge uscat pe bărbie, împrăștiind un miros greu de alcool. Încercă să se apropie, dar el o respinse cu brutalitate. Înțepenise. Așa era el, acum o călca în picioare, acum o mințea c-o iubește.

— Te-ai prefăcut atât de bine nemernico! lătră cu ură, ca mai apoi să  o tragă și s-o strângă cu putere în brațele lui. 

Dylan își strânse dinții și în ciuda durerii, rămase tăcută.