Just one step till Heaven

Doi

***

—Mereu este o plăcerea să te aud, domnule Malfoy! Exact el îmi mai trebuie acum pe cap! Uf, când în sfârșit începeam și eu să-mi pun gândurile în ordine. Ce cauți aici?

—Asta voiam și eu să stiu. Foarte neobișnuit să te văd singurică, umblând fără Potter și Wesley. După ce spune asta se aseaza pe un scaun, asteptand raspunsul meu. Fara sa vreau ajung sa-l privesc in ochi, dar gasesc aceeasi privire singuratica, rece si plina de ura pentru tot ce este diferit. Parca tot nu imi vine sa cred ca dupa toate astea nu s-a schimbat nici macar un pic. Nu simte si el ca este momentul sa se maturizeze o data? Doar are 19 ani! Nu stie decat sa faca glume si sa rada de altii.

—Stii foarte bine raspunsul la aceasta intrrebare si chiar nu inteleg de ce mai intrebi, dar daca ai memoria asa scurta permite-mi sa te luminez Malfoy. Sunt sigura ca stii ca dupa razboi, mullti oameni au fost raniti si lasti fara adapost asa ca prietenii mei, accentuand cuvantul prieteni, au plecat sa aiba grija de acesti oameni amarati si sa repare ce au stricat unii, spun toate astea cu o oarecare ironie si cu un zamber fals pe chip. Poate o sa plece daca vede ca nu am chef deironiile lui.

-Hm, mare pacat sa crezi asta Granger, te credeam mai desteapta. Amandoi stim ca nu se vor intoarce asa de usor. Inca sunt oameni care il slavesc pe Voldemort si cu siguranta vor sa se razbune. Spune privindu-ma insistent. Cat urasc cand o face pe desteptul!

-Cred ca uiti ceva Malfoy! Spun uitandu-ma fix in ochii lui. Poate ca vor sa se razbune, dar nu uita ca Harry l-a infrant pe Voldemort, sunt sigura ca le poate face fata si altora, plus ca este si Ron cu el.

-Hm, micutul Ronald Wesley? Ce poate sa faca el? Sa-i adoarma pe vrajitori? Te rog Granger, nu ma face sa rad! Spune privindu-ma cu inferioritate. Se pare ca un Malfoy nu se schimba niciodata.

–Se pare ca nu te-ai chimbat Malfoy, tot un mare....

-Un mare vrajitor, nu-i asa?

-Sa zicem ca nu e asta cuvantul pe care-l cautam, oricum e destul de tarziu Malfoy, nu ai altceva mai bun de facut decat sa ma enervezi pe mine? M-am cam saturat de el plus ca sunt si obosita, nu cred ca pot sa-l mai rezist mult asa ca ma decid sa ma ridic si sa plec in camera mea.

-Hm, nu, nu am nicic mai bun de facut decat sa te enervez pe tine! Spune cu un zambet mare pe buze.

-Of, Malfoy, mai lasa-ma! Spun si ma ridic de pe scaun.

-Te-as lasa, dar dupa sa nu vi la mine si sa te plangi ca ti-ai pierdut prietenii!

-La fel cum ti-ai pierdut si tu parintii Malfoy? Ei bine eu nu voi face asta! Si stii de ce? Pentru ca eu sunt destul de matura sa...,dar nu termin ce am de spus, deoarece imi dau seam ca am vorbit fara sa gandesc asa ca automat imi pun mana la gura. Of, Hermione! Dupa ce ca e cum e, mai pui si tu sare pe rana! Il privesc pret de o secunda si parca nu-l mai recunosc. Puteam vedea in privirea lui numai dezamgire si tristete.

-Um, Malfoy, em, imi pare rau nu vroiam sa spun ceea ce am spus, dar tu...

-Nu-i nimic! Spune pe un ton foarte rece. Il vad cum se ridica si pleaca spre iesire. Apropo Granger, ai grija sa nu racesti! Imi spune privindu-ma din ce in ce mai insistent apoi pleaca lasandu-ma foarte confuza.

Cum de nu s-a aparat? Sigur acela era Draco Malfoy? Oare este bolnav sau ceva? Si ce tot o tinea cu Harry si Ron? Oare li s-a intamplat ceva si nu vrea sa-mi spuna? Stie ceva ce eu nu stiu? Nu Hermione! El vrea doar sa se joace cu tine. Si care-i faza cu racitul? Privesc in jos si raman masca. Eram imbracata doar in rochia mea de noapte. Este neagra, scurta si subtire! Hermione, desteapto! Normal ca o sa racesti daca stai asa despuiata in timpul toamnei si normal ca se uita insistent, pan la urma este si el baiat, nu? Of, numai gandul acesta ma face sa rosesc. Ma ciupesc de mana pentru a ma trezi la realitate si ma indrept si eu spre camera mea. Este destul de tarziu si e mai bine sa ma culc, peste cateva ore trebuie sa fiu in forma maxima.

***