De ce eu?

12

"Hei, iubito! Esti gata sa ne jucam?"Vocea lui ingrozitoare umplea camera mizera. Ma tine inchisa aici de mult timp. Poate de zile intregi. Nu am mai tinut notiunea timpului. Ce rost avea? Sunt sigura ca voi muri din mana lui. Usa s-a deschis, dar eram prea secatuita de puteri sa privesc spre ea. Din nou, pentru ceea ce parea a fi a mia oara, voi fi doar jucaria lui sexuala. Ce am facut sa merit asta?
L-am auzit asezandu-se pe salteaua mizera, singurul lucru din camera asta. De fiecare data era la fel. Voia sa para bland, dar era un monstru fara suflet. O carcasa de om in interiorul careia se afla doar cenusa, negura si prea multa rautate. I-am simtit bratul pe talia mea. Cumva, stiam ca ranjea. Ranjetul acela de care am crezut ca m-am indragostit, a devenit cel mai insuportabil lucru, cel mai mare cosmar.
"Intoarce-te Angel."spuse vocea lui. Eram prea slabita sa ii ripostez din nou. Fiinta asta nu are inima, nu are suflet, nu are limite. Il urasc cum nu credeam ca voi putea uri pe cineva vreodata.
M-am intors, cu ochii inchisi spre el. Nu il puteam privi in ochi. Crezusem ca m-am indragostit de el, de culoarea aparent blanda a ochilor lui, dar aparentele au inselat cu o cruzime de-a dreptul chinuitoare.
"Deschide ochii, iubito" a spus vocea care acum imi provoca greata. L-am ascultat, satula de atatea agresiune, atatea batai daca nu faceam ce voia el. Am deschis ochii, asteptand sa vad negrul acela intens, abisul intunecat in care am cazut acum doua luni si care m-a inchitit vrand sa imi soarba si ultima farama de viata, dar am dat de doi ochi albastri. Doi ochi care stiam ca ma priveau inainte cu prietenie. Albastrul pur ca marea dupa o ploaie de vara a devenit atat de rece, inghetat, parea fara sentimente, fara inima. Era ca si cum cineva ii extrase toata omenia si toata blandetea pe care o stiam. Era ca si cum ochii pe care ii iubeam s-au racit, s-au metamorfozat in cosmarul vietii mele pentru a doua oara.
"Nu"am soptit cu gatul uscat."Nu...nu poate fi..."am continuat, simtind parca un pumnal care imi zgaria gatlejul, urmand sa se infinga drept in inima.
"Dar sunt, Angel. Biata de tine, am crezut ca el te-a facut sa intelegi ce vrem de la tine, de la voi fetele, in general. Obisnuieste-te iubito. Esti doar o jucarie. Asa ai fost pana sa ma intalnesti. Si asa vei fi mereu."
Incercam zadarnic sa ma zbat, sa scap din bratele lui. Vocea lui era atat de rece, de cruda. Ajunsesem sa imi doresc moartea decat ca cel pe care il iubesc sa imi faca rau din nou. Il iubesc?
"Angel. Angel"spunea el in timp ce dintii lui imi zgariau pielea gatului, iar lacrimile cadeau nestingherite din ochii mei. Nu. Nu din nou.

→Angel! Angel! Angel trezeste-te!
«Ce...Nu! Nu te apropia de mine! Pleaca! Pleaca!
→Angel. Sunt doar eu. Linisteste-te.
«L-Louis...
→Shh...e totul ok. A fost doar un cosmar. E totul bine. Sunt aici. Sunt aici.
«Multumesc. Scuze ca te-am speriat.
→E in ordine. A fost un cosmar, atata tot. Esti bine?
«Da.
«Dar nu-mi da drumul.
→Nici nu aveam de gand.

Bun, deci...acesta este un nou capitol. Este putin mai diferit, dar sper sa va placa. Voi continua sa scriu capitolele folosind doar dialogul pentru a fi mai usor atat pentru mine, cat si pentru voi. Sper ca v-a placut cartea pana acum si nu ezitati sa comentati:*:*:*