De ce eu?

14

«Louis?
→Sunt aici!
«Mmm...Ce gatesti?
→Nimic special...doar niste clatite.
→Auci!
«E prima data cand faci clatite, nu?
→E chiar asa evident?
«Nu. Am ghicit doar.
«Bine, e evident. Dar e dragut ca vrei sa incerci.
→Mersi. Cred.
«Da-mi mie.
→Serios? Acum da-te mare ca stii si sa invarti clatita in aer!
«Scuze, doar ca asa intorc eu clatitele.
→Fabuloaso.
-----------------------------------------------------------
«Louis, pot sa intreb ceva?
→Sigur. Ce e?
«Mi-ai spus ca acum cativa ani Harry te-a lasat balta si a fugit. Care e povestea intreaga? Ce s-a intamplat atunci?
→Ahmm...Asta a fost de mult, dar banuiesc ca meriti sa stii.
→Eu si Harry am foat practic inseparabili in copilarie. Eram cei ma buni prieteni, ne ajutam mereu...Dar cand aveam 19 ani...in seara aia veneam de la o petrecere, ce-i drept cam nereusita. Am fost intr-un bar si un ciudat s-a luat de Harry. M-am enervat si eram cam beat asa ca i-am trantit tipului o sticla in cap. Am fugit cu Harry dar la cateva strazi distanta niste matahale ne-au taiat calea. Erau prietenii tipului care s-a luat de Harry. Au venit direct spre mine. Unul ma tinea si celalalt imi tot dadea pumn dupa pumn. Harry a fugit atunci. Aveam nevoie de el si el a fugit. In scurt timp a trecut pe acolo o masina de politie. Eram aproape inconstient, dar stiu ca cei doi stau si acum in puscarie si sper sa le putrezeasca oasele acolo. Ideea e ca am avut nevoie de Harry iar el a fugit mancand pamantul si m-a lasat singur cu doua matahale care inca putin si imi faceau felul.
«Louis...
→E ok. A trecut. M-am decis sa il iert pe Harry.
«El...zicea ca sa bucura ca ai redevenit vesel si glumet...
→Da...dupa incidentul ala imi era teama sa mai ies din casa. Nu borbeam decat strictul necesar si asta doar cu parintii si sora mea. Eram extrem de rece cu toti, iar cu Harry eram cel mai rau. Asta pana cand ai aparut tu. A doua zi dupa ce l-am intalnit am decis sa il iert. Am decis ca suportase destula ignoranta si raceala din partea mea. In fond, ma comportasem asa cu el de mai bine de 4 ani.
«Ma bucur ca te-ai impacat cu el.
→Da. Si eu.