Viata mea

:>

Ariana era sufocata incet de ganduri: ....New York....e destul de departe de California....Departe de amintiri....de fosta casa....de TOT...
Amintirile navalisera din nou in mintea Arianei. O durere de cap o cuprinse deodata.
....Ei au venit pana aici dupa mine... Nici nu ma cunosc dar sunt dispusi sa ma primeasca la ei in casa.... Nimanui nu i-a pasat asa de mult de mine de dupa accident.... Si pana la urma nu pierd nimic ... Persoanele dragi mie sunt moarte....Nu mai am ce face... I-am pierdut deja.... Pot sa incep o noua viata, departe de amimtirile mele dureroase....
-- Deci? Vii cu noi? intreba femeia putin speriata de felul in care am fost absorbita de intrebarea ei.
Mi-am muscat buza si cu o lacrima rostogolindu-se pe obrazul meu, care era rosu de la arata plans, am spus un " Da." tremurand.
Femeia mi-a zambit, emanand o iubire neconditionata. Imi stranse mana in a ei si spuse plangand discret: De acum imi poti spune...mama!
Am strans-o in brate. Tatal meu plangea si el.
-- Vei avea o sora...Va veti intelege sigur!
-- Cum se numeste? am intrebat aproape soptind...
Mama imi ridica usor barbia si imi sterse lacrimile.
-- Numele ei este Melissa. Veti merge la scoala impreuna, veti locui impreuna...
Mama imi povestea totul privindu-ma absorbita si jucandu-se cu parul meu. Mai privea din cand in cand in jos, dar privirea ei urca iar. Reflexia ochilor mei se putea zari in ai ei... Eram convinsa ca e o persoana minunata.... Cerul din ochii ei trada cateva urme de lacrimi.... Era fericita... Imi placea sa o vad asa...

*Dupa 24 de ore, in avion*

Stateam langa mama. Eram gata sa decolam. Vocea din difuzoare incepu numaratoarea inversa. Ma aplecasem catre geam. Vroiam sa-mi vad locurile natale pentru o ultima data. Simteam cum inaintam si cum botul avionului se inalta. Odata decolata, pusem mana pe geam, incercand sa realizez ca nu o sa ma mai intorc. Mama ma strangea de mana, iar eu ma trantisem in scaun. O lacrima cazu, dar mama se repezi si o prinse.
-- Sa nu le mai simtim vreodata! spuse chicotind si arunca lacrima pe jos.
Am zambit caci semana asa mult cu mama....
Ma bucur ca ei au venit sa ma ia cu ei....
...Abia astept sa imi cunosc sora....Sigur ne vom intelege....Acum sunt gata sa trec peste tot, cum ar fi facut mama, si sa merg mai departe. Nu exista rani pe care timpul sa nu le poata vindeca, spunea ea....Sunt gata sa incep o noua viata....
Mno ceao unicornilor. Da, maine facem Q&A deci sa mai puneti cateva intrebari si maine ma ocup. Love ya all! V-am tzucat pufosilor! ❤ 😏