Viata mea

...Adevarul...

Hi my unicorns. Sa vedeti ce va bat! 450 de stele! Va ador specimene unice ce sunteti! Am vrut sa fac o poza speciala cu un mesaj pt voi. Am pierdut 30 de minute cautand ca o disperata un unicorn din plus si nu am gasit! Nu mai am nici o f*cking jucarie! Asa ca m-am folosit de testoasele mele. Credeti-ma ca nu e usor sa le faci sa stea la poza. V-am promis un capitol mare si lat cat Rusia. Ok... Dar sa stiti ca vodka nu va dau! :> Sooo let's start!
Tiuitul din urechi reveni. Odata cu el si o durere de cap. Ma trezesc si observ ca sunt pe patul de spital. Imi masez tamplele incercand sa-mi amintesc ce s-a intamplat. Usa se deschise si intra o asistenta inauntru. Se aseza pe patul alaturat mie si imi spune: Ce faci Ariana? Ariana...Ariana...Ariana... M-am blocat. Vocea ei se auzea in ecou, transformandu-se in vocea unei femei cu voce melodioasa. MAMA! Amintirile venira sub forma de filmultet cu multe poze. Deodata simt cum o patura de durere sfasietoare imi invaluie inima. Aceasta se pietrifica incet iar durerea devenea insuportabila. Am inchis ochii sperand sa treaca. Sa fie doar un vis... O lacrima mi se rostogoli pe obraz. Mai bine as fi murit! am urlat din toti raunchii.
  Asistenta de langa mine ma stranse in brate. "Toate lucrurile se intampla dintr-un motiv!" spuse ea cu o voce calma. "Ce zici sa vii cu mine pana la cantina? Putem discuta..." Am tacut. "Sa stii ca daca stai in pat nu o sa te simti mai bine. Nu trebuie sa te izolezi. Hai! Vii?" Imi zambi calduros. Da...am spus distrusa. Ea iesi din salon. O puteam auzi pe hol soptind: "Vreau de la voi sa fiti puternici. Nu ii aratati ca va e mila de ea. Asa se va simti si mai rau!"
   Am inceput sa plang. Nu mai avea sens nimic. Viata mea nu mai avea sens...
Ma imbracasem cu niste colanti si o bluza pe care scria: Don't fucking talk to me!
   Ma indreptasem spre cantina. Acolo se afla asistenta de mai inainte stand jos la masa alaturi de un barbat si o femeie. Pareau destul de fericiti. Eu ma gandeam la Aiden. Mereu voi trai pentru amandoi. Acum el facea parte din mine. Asta ma facu sa zambesc cu tristete.
-- Buna! spuse femeia care era asezata langa asistenta. Se ridica si veni spre mine. Era vesela. Semana mult cu mama. Parul blond si acea privire care revarsa o dragoste necondititonata. Eu sunt Linda, iar el e Richard ...continua ea... Cred ca tu esti Ariana, nu e asa? Da...am spus eu...
-- Ariana, spuse asistenta... Acesti oameni sunt doi parinti foarte grijulii si iubitori. Au venit aici din New York ca sa te intrebe daca...
-- Daca? am intrebat confuza
-- Daca ai vrea ca tu sa fii fiica lor... Vei avea o sora...care e tot de varsta ta...
   Cei doi parinti ma priveau cu tandrete. Deci draga mea, spuse femeia, vrei sa vii cu noi?
Mbine...nu e chiar asa mare si lat ca si Rusia dar merge...voi posta capitole din ce in ce mai lungi... Vodka tot nu va dau mai... Ok dragi unicorni. Maine mai scriu. P S Vreau sa fac un Q&A asa ca va rog lasati o intrebare la comentarii sau il pun pe cainele lui Cristi sa va manance cancerul de la plamani. All the love, Beanka 😂