Este dimineață...mai exact 8:33...m-am ridicat din pat, mi-am luat papucii de casă și am mers în bucătărie ca să iau o gustare. Când am ajuns în fața ușii am auzit că mama si tata vorbeau despre ceva...
Am ascultat la ușă...voiam să intru nepăsândumi despre ce vorbesc...la fel cum fac de obicei, doar că de data asta mi-am auzit numele.
Nu pot să cred...părinții mei vor să ma ducă la psiholog, adică știam că ei cred ca sunt nebună, dar nu îi credeam în stare de așa ceva.
- Cum adică vreți sa merg la psiholog ?! intervin eu foarte suparata
- Bună dimineața scumpo!
- Nu mă lua cu scumpo...te-am întrebat ceva...
- Păi eu și tatăl tău credem că ar fi bine să mergi sa te vadă un psiholog, fiindca pe zi ce trece problema ta este tot mai gravă...
- Nu merg la nici un psiholog mamă. ..eu nu am probleme...voi aveți probleme, că nu vreți sa mă ascultați...nu inventez, spun doar adevărul.
Atunci am început să plâng si am mers la mine în cameră.
*la media sunt eu
