Nu-i nimic rușinos în a plânge. Din contră, e un mod foarte bun să te exteriorizezi, să dai afară tot ce ai pe suflet și să te liniștești. Totuși, nu-i deloc ușor să fii cineva care plânge des:
Îți vine să lăcrimezi de fiecare dată când ești într-o ceartă aprinsă
Dar faci eforturi supraomenești să te abții.
Îți ,,intră câte ceva în ochi” foarte des
Nu prea mai ține scuza, dar merită încercat!
Uneori plângi chiar și de bucurie!
Pur și simplu dai pe-afară de emoții, e de-nțeles.
Dar lumea nu se prinde și crede că plângi de tristețe
Și te ia în brațe și te bate pe umăr spunându-ți că va fi bine.
Niciodată nu dai play unei drame fără să ai la îndemână pachetul de șervețele
Nu se știe niciodată, nu? Ba da, se știe.
Finalul Titanicului e… e… *râuri de lacrimi*
Cea mai tristă scenă din istorie much?
Și degeaba încerci să te abții
Nu-ți trece până nu dai afară tot!
Uneori plângi din fleacuri!
Când pofta e prea mare, de exemplu.
Și uneori nici nu-ți trebuie motiv
Dacă se-ntâmplă, se-ntâmplă.
Când ai plâns ultima oară și de ce?
