Lost Souls (girlxgirl)

Capitolul 2.

Azi e prima zi din semestrul al doilea. Şcoala mă deprimă.

După ce m-am îmbrăcat am coborât în grabă scările, am luat un măr şi m-am îndreptat spre liceu. Ăsta e ultimul semestru de liceu. Sunt ultimele luni de liceu. Doamne, abia aştept să scap de aici. Abia aştept să merg la facultate, departe de oraşul ăsta. E un oraş mort. Nici oamenii de aici nu prea mă încântă. Nimic legat de locul ăsta nu mă încântă.

Odată ajunsă în clasă, am trecut de catedră fără să o salut pe profă. Eu şi cu profa de istorie nu ne-am înţeles niciodată prea bine. Mă urăşte, o urăsc; e simplu. Ajunsă lângă banca mea, observ că era ocupată de cineva. De o fată. Stătea cu capul pe bancă, aşa că n-am putut să-i văd faţa.

-Ce rahat cauţi în locul meu? am întrebat-o. E prea dimineaţă. N-am chef să fiu politicoasă.

Fără să-şi ridice capul de pe bancă, mi-a răspuns.

-Profa m-a aşezat aici.

Vocea ei îmi părea oarecum cunoscută, dar am decis să ignor asta, momentan. M-am uitat spre catedră, iar profa se uita la mine rânjind. Mi-am rotit ochii. Desigur că a făcut-o intenţionat. Ah, ce-o iubesc. M-am îndreptat cu paşi lenţi înspre ea. N-am de gând să-i arăt că-mi pasă.

-Puteţi s-o mutaţi altundeva pe tipa care stă la mine în bancă? am întrebat-o, plictisită.

-Nu. mi-a răspuns, încă rânjind.

M-am îndepărtat de catedră, tot cu paşi lenţi. Am ajuns în dreptul băncii mele, numai ca să observ că fata ce-o ocupă e Raluca. Se uita şi ea la mine. În acest moment, n-am niciun fel de admiraţie faţă de ea. Îmi ocupă locul. Şi e dimineaţă. Nu trebuie să te pui cu mine dimineaţa. Deşi vina e doar a profei, n-am chef de Raluca. I-am zâmbit ironic, apoi m-am aşezat pe jos, lângă banca ei. Adică a mea. Doar ca s-o enervez pe profă.

-Cara, ce crezi că faci? ah, scorpia m-a observat.

-Foarte bine, dumneavoastră? i-am oferit cel mai fals zâmbet.

-Ridică-te imediat şi caută-ţi un loc! a ţipat. Uh-uh, am enervat-o.

Atunci a intervenit Raluca.

-Pot să mă mut, nu e o problemă. a spus încet, zâmbind pe jumătate.

-Nu, tu stai acolo! Cara e cea care se va muta. i-a răspuns profa, după care s-a uitat cu o privire severă la mine.

-Nah, eu o să stau pe jos.

Văzând că n-are şanse să o scoată la capăt cu mine, profa s-a îndreptat spre catedră, oftând. Şi-a făcut-o singură.

La finalul orei, am decis că data viitoare voi sta într-o bancă. Vedeţi voi, parchetul nu e atât de comod pe cât credeam. M-am ridicat şi m-am îndreptat spre uşă, odată ieşită din clasă simţind o mână pe umărul meu. Era Raluca.

-Um, hei.. Voiam să-mi cer scuze că ţi-am luat locul.. a spus, după care s-a uitat în jos. Oh. Ce drăguţ.

-E okay, nu-i vina ta, profa te-a pus acolo. Are ceva cu mine.

-Da, am observat.. mi-a răspuns, după care s-a uitat la orarul pe care-l avea în mână. Huh. Cred că n-are nicio idee cum să ajungă la următoarea clasă.

-Ai nevoie de ajutor să-ţi găseşti clasa?

-Nu, mă descurc. Mersi oricum. mi-a oferit un zâmbet timid.

-Sigur?

-Da. după ce a răspuns, s-a uitat în stânga, apoi în dreapta, probabil gândindu-se pe unde ar trebui s-o ia. Yup, e clar că n-ar nici cea mai mică idee unde are următoarea clasă. Fără să spun nimic, i-am luat orarul din mână, lucru pentru care am primit o privire confuză din partea ei. Am ignorat-o, şi m-am uitat pe orar. Română cu Chirilă. Perfect, avem aceeaşi clasă.

-Avem aceeaşi clasă, mergem împreună.

Am început să mă îndepărtez, fără să simt nicio prezenţă lângă mine. Huh, chiar aşa de încăpăţânată e? Când voiam să mă întorc ca să văd unde e, am observat-o cu coada ochiului lângă mine.

Ajunse în faţa clasei, i-am deschis uşa şi am lăsat-o să intre prima. A zâmbit. Tot un zâmbet timid. Hhm.