Bună, ce mai faci?
Nu, nu vreau să mă întorc în viața ta.
Îți scriu pentru ca doresc să-ți pun câteva întrebări.
Te rog să fii drăguț şi să răspunzi. Fii bărbat!
Mai ții minte când mă numeai proastă, când îmi țineai lecții de viață spunându-mi că trebuie să fiu fățarnică şi ipocrită ca să dobândesc ceea ce-mi doresc?
Ții minte când îmi ziceai că visele, dorințele şi aspirațiile mele sunt prostii?
Ții minte când mi-ai tăiat aripele şi m-ai lăsat singură urlând de durere?
Mai ții minte?
Da sau nu?
Ai crezut ca nu mă voi ridica, dragule?
Ba nu!
Am avut putere, m-am ridicat din genunchi, am încălțat pantofii cu cele mai înalte tocuri. Îmi țineam bine echilibrul.
Am reuşit să mă regăsesc, femeia cea plină de viață şi sclipitoare.
Nu am cedat.
Ca la sfârşit te mai întreb ceva.
Ții minte cu două luni în urmă ai strigat o domnişoară rugând-o să te aştepte?
Eram eu, doar ca de data aceasta nu m-am oprit, eram prea puternică şi deşteaptă pentru tine.
Nu m-ai recunoscut deoarece acum sunt altfel. Sunt iubită.
Țineți minte trei cuvinte: iubiți, iubiți, iubiți!
