Muza

14 Februarie

Oare de ce e atât de importantă ziua asta de 14 februarie ? Adică , nimănui nu îi mai pasa de adevărata valoare a acestei zile , ci doar de cadourile pe care ți le face partenerul .
În momentul de fata , orice fata ar fi încă în dormitor , savurând micul dejun pregătit de iubițel . Eu însă , mă aflu la o masă retrasa din cafeneaua mea preferata . Se pare ca e cam aglomerat azi , pentru ca toate mesele sunt ocupate și clienții care ii mai pășesc pragul sunt obligați sa se întoarcă spre ieșire .
Fiind atenta la noul proiect al firmei de arhitectura la care muncesc , nu am observat prezenta masculina din fata mea . Străinul se uita destul de insistent , așa ca am decis sa mă fac auzită :
- Mă scuzați ! Doriți ceva ?
- Defapt , voiam sa te întreb dacă as putea lua loc la masa asta . Nu mai sunt locuri și mă gândeam ca as putea sta aici , dacă nu deranjez , desigur !
- Ahmm.. Da , sigur ! Ia loc !
- Nici nu ai idee cât iti sunt de recunoscător ! Locul ăsta a fost preferatul meu din totdeauna. Și , sincer , nu cred ca as putea începe o zi precum cea care urmează fără o cafea de aici ! Scuze-mă încă o data dacă te deranjez.
- Nu e niciun deranj ! Nu va faceți griji , va înțeleg perfect ! Nici eu nu as face fata în astfel de situații !
Iar cand în sfârșit mi-am ridicat privirea din laptop , nu am putut decât sa admir trăsăturile minunate ale barbatului din fata mea care nu avea mai mult de 26 de ani . Cu parul brunet , buzele rozalii și ochii de un căprui electrizant , care te făceau sa te pierzi în intensitatea lor , străinul zâmbea , probabil fericit ca a reușit sa își savureze cafeaua mult dorită .

- Vii de mult aici ? întreabă el .
- Aproximativ un an ..
Se pare ca răspunsul meu l-a uimit . Timp de câteva minute a rămas tăcut și părea ca se gândește intens la ceva . Oare mai voia sa întrebe ceva ? Sper ca o sa își consume cafeaua în liniște și o sa mă lase pe mine în pace . Dar se pare ca universul nu tine cu mine și telefonul începe sa-mi sune . Cu o fata de om enervat imi scot telefonul din poșetă și încruntatura de pe frunte pare ca se mai rărește după ce văd numele apelantului .

CONVORBIRE TELEFONICA :
- Ce s-a mai întâmplat și de data asta, Victor ?
- Am primit contractul , Em ! Îți dai seama ? L-am primit ! Nu pot sa cred !
- Nici eu ! Adică .. nu exista nici șansă ca Daniel sa semneze . Ce ai făcut ?
- Secret ! Știi ce înseamnă asta ? întreabă el și parcă as vrea sa-i șterg cumva zâmbetul ăla de pe fata , pe care chiar dacă nu îl văd , știu ca e acolo .
- Uite , știu ca așa a fost înțelegerea , insa eu chiar nu vreau sa mă întorc acolo . Deci , te rog sa mă ierți , dar eu o sa rămân .
- Em , nu poți sa îmi faci asta ! Am nevoie de ajutorul tău . Fără tine nu o sa reușesc sa pun firma domnului Elias pe picioare și știi asta ! Deci termina cu figurile și mișcă - ți fundul înapoi aici .
- Dar ..
- Niciun "dar" , domnișoara ! Ce face capitala din om ! Ia cel mai rapid zbor și în maxim doua zile vreau sa te prezinți în biroul meu pentru a stabili ultimele detalii , iar apoi sa începem proiectarea .
- Doua zile ? Nu , nu , nu .. Ce crezi ca sunt ? Robot ? E prea puțin timp , si în plus , încă nu am terminat aici . Am nevoie de o săptămână.
- Nu sunt de acord !
- De ce ?
- Pentru ca mi-e dor de tine , Em ! Tuturor ne e !
- Și mie mi-e dor de tine ! Și de restul la fel , dar e prea din scurt !
- Te rog , Em ! Uite cum facem : vii cât mai repede , adică im maxim doua zile , și la firma o sa vii după o săptămână . În timpul ăsta o sa ai timp sa termini și îi vei trimite documentele lui David prin fax . Și dacă nu vrei nici așa , nu îmi pasa . Vin eu după tine și te iau cu forța . Alege !
- Prea bine .
- Perfect ! O sa îți cumpăr eu biletul sa fiu sigur și îți trimit mesaj cu ora , bine ?
- Bine , pa !
- Nu te supăra , te rog ! Te iubim mult și vrem sa te știm aproape ! Pa !
- Și eu .. Pa !
SFÂRȘITUL CONVORBIRII .

Ok . Se pare ca am cam uitat ca am spectatori . Străinul se uita cam ciudat la mine . Oare la ce se gândește în momentul ăsta ? Sper ca nu a ascultat ce am vorbit .
- Ești bine ? îl întreb eu vrând sa fiu politicoasa .
- Sunt destul de sigur ca eu ar trebui sa te întreb asta , nu crezi ? Pari puțin trista . Ai probleme cu iubitul ?
- Nu chiar . e tot ce îi spun și nu îmi pasa dacă va interpreta altceva , poate e mai bine ca el sa creadă ca am un iubit .
- Atunci as putea sa te ajut cu ceva ? Nu știu de ce , dar am impresia ca nu ți-a prins bine conversația aia .
- Nu , mulțumesc ! Nu ai cu ce sa mă ajuți !
- Atunci pot sa te întreb câți ani ai ?
Tipul ăsta chiar nu poate bea o cafea în liniște ? Ce ar trebui sa îi spun acum ? Mă privește intr-un mod ciudat , zic eu , și zâmbetul ăla al lui pare ca ar vrea sa descopere singur adevărul . Știu ce încearcă sa facă , dar cu mine nu îi merge . Nu , domnule , ia-ti gândul !
- Am 17 .
Iarta-ma Doamne ca am mințit , nu știu ce m-a apucat . Sau poate știu și încerc sa scap cumva de el , pentru ca mi-e clar ca nici el nu are 17 , și o sa meargă , doar dacă nu cumva e vreun pedofil cu probleme grave la mansarda . Te rog , Doamne , fa-l sa plece sau măcar sa nu mai pună atâtea întrebări .
- Wow ! Puteam jura ca ai măcar 20 .
- Stiu , multă lume îmi spune asta , deși nu înțeleg de ce . Adică mama natura nu m-a prea înzestrat cu cine știe ce , deci nu văd de ce oamenii rămân uimiți când îmi afla varsta .
- Nu e vorba de formele tale , ci de comportament . Adică , în comparație cu alte fete de vârsta ta pari mai matura , ești mai calculata și mult mai politicoasa pana și de cât mine , care am 26 .
Deci are 26 de ani . Exact atât pe cât presupuneam . Drăguț ! Însă el nu va afla niciodată vârstă mea adevărata . Un anumit incident m-a transformat intr-o persoana foarte neîncrezătoare , mai ales fata de bărbați .
- Am inteles ..
- Sper ca nu te-ai supărat !
- Nu , nu îți fa griji .
- Bine , pai crezi ca as putea sa aflu și numele tău ? As vrea sa știu și eu cu cine am onoarea .
- Emma .
- Edward Stone . Îmi pare bine , domnișoara Emma .. și mai cum ?
- Emma și atât ..
- Pai , Emma și atât , mi-a făcut plăcere sa te cunosc și îți rămân dator cu o cafea . Ai vrea sa îmi faci plăcerea de a mă însoții mâine , în același loc și la aceeași ora , pentru a mă putea revanșa pentru faptul ca mi-ai permis sa te deranjez și sa mă așez la masa ta ?
Doamne , nu îl înțeleg pe tipul ăsta ! De ce trebuie sa zâmbească la fiecare 2 minute ? El chiar nu știe ca viața nu e întotdeauna roz și mai târziu va avea nevoie de zâmbetele alea , dar nu , el le irosește aiurea .
- Mi-ar face plăcere , domnule Stone , dar pana mâine mai e mult și îmi pare rău să vă dezamăgesc , dar nu va pot da un răspuns concret .
- Pai ..
Se pare ca a cam rămas fără cuvinte . Nu se aștepta la asta , e clar ..
- Dar , dacă tot va doriți asta așa mult , puteți veni mâine .
- Deci o sa vii ? întreabă și pare chiar surprins de întorsătură situației . Omul ăsta sigur e bipolar , acum e supărat și peste doua minute mai puțin și sare în sus de bucurie .
- O sa fac tot posibilul sa ajung .
- Mulțumesc mult ! Chiar înseamnă foarte mult tot ce ai făcut tu pentru mine .
Se pare ca telefonul îmi suna din nou și chiar as vrea sa nu răspund , dar mă uit la telefon și văd ca cel care suna e cel de-al doilea cel mai bun prieten al meu și chiar dacă as fi pe moarte tot i-am răspunde . Așa ca îi spun lui Edward ca trebuie sa răspund și mă îndrept spre ieșire .
După ce termin de vorbit cu Klaus , dau sa intru înapoi în cafenea și la intrare mă întâlnesc cu străinul cu ochii negrii .
- Hei , Emma , eu trebuie sa plec , sper ca nu te superi , a apărut o problema și trebuie rezolvata urgent . Sper sa ai un Valentine's Day fericit alături de iubitul tău . Me vedem mâine la 10 . Pa !
M-au uimit cuvintele lui și voiam sa îi spun ca nu trebuie sa se justifice în fata mea și ca nu am nicio problema ca trebuie sa plece , însă gestul pe care l-a făcut m-a lăsat fără cuvinte : m-a îmbrățișat și m-a pupat pe obraz , iar eu , ca o fraiera , am rămas înțepenite și nu am mai fost în stare de nimic , decât sa rostesc un "pa" pe abia l-a auzit . Și dacă asta m-a surprins , atunci trandafirul de pe masa la care stăteam mi-a pus capac .
Știu ca am spus ca nu mă voi lăsa impresionata așa ușor de un barbat , dar el chiar nu a întrecut limitele . Adică , nu a fost deloc arogant cu mine , nu s-a dat la mine și cel mai important , a făcut ceva ce nici măcar Alex nu a făcut vreodată , și anume : mi-a dăruit un trandafir alb . Dar asta sigur e o coincidenta , nu ? Nu ar avea de unde sa știe ca trandafirii albi sunt preferații mei . Sigur l-a luat de printr-un vas din local și pe acesta l-a nimerit . Dar , oare de ce nu a ales unul roșu ?
- Mă scuzați ! Domnul acela , cel care tocmai a ieșit , a luat trandafirul dintr-un vas de pe aici , nu e așa ?
- Ba da , domnișoara ! La auzul cuvintelor chelnerului pe fata mea a apărut un zâmbet micuț și o sa îi fiu recunoscătoare mereu străinului pentru asta .
- Atunci îl puteți pune dumneavoastră înapoi , va rog ?
- Nu va faceți griji , am vorbit cu domnul despre asta , domnișoara. Trandafirul va aparține !
- Ahmm .. Mulțumesc!
Acum chiar am rămas fără cuvinte . Edward pare un om obișnuit , dar simpla lui prezenta emana mister . De abia aștept sa aflu ce i-a motivat alegerea în privința culorii !