Muza

Plecarea

Ziua a decurs bine . După ce am plecat din cafenea m-am îndreptat spre apartamentul meu . Azi nu am mers la munca pentru ca domnul Elias , conducătorul , mi-a interzis sa mai pășesc în firma o zi întreagă , pe motiv ca ' îmi rușinez viața muncind atât ' . Știu ca are dreptate , însă nu e chiar așa . Munca îmi face bine , mă ajuta sa nu mă mai gândesc prea mult la viata asta oribila pe care o am .
Trandafirul l-am pus intr-o vaza micuța albastra căreia i-am găsit loc pe măsuță de sticla din sufragerie . Încă nu îmi vine sa cred ce s-a întâmplat acolo , iar Edward mi-a părut a fi de treaba . Nu e genul ăla de libidinos care încearcă sa te cucerească de la prima întâlnire , deși nu pot sa nu recunosc ca arata bine , de parcă ar fi scos din coperta unei reviste faimoase cu modele , iar ochii aia caprui pur și simplu te îmbată .
Dar ce tot vorbesc eu aici ? Doamne ! Trebuie sa încetez sa mă mai gândesc la el . Mai bine as face ceva util și as termina cu prostiile astea . Oricum voi pleca , deci ce rost are sa îmi mai bat capul cu el ? Bine , a făcut un gest drăguț la care nu mă așteptam , dar asta nu înseamnă ca e nemaipomenit . Cu siguranță nu sunt singura căreia i-a oferit o floare .
Telefonul începe sa vibreze , semn ca am primit un mesaj . Se pare ca Victor chiar nu glumea când mi-a spus ca vrea sa ajung cât mai repede . Avionul decolează mâine la ora 8 . Omul ăsta e nebun ! Înțeleg ca nu ne-am mai văzut de mult timp , dar nici chiar așa .
Arunc o privire la ceas și văd ca nu e nici mai mult nici mai puțin de ora 5 după amiaza . Trebuie sa îmi pregătesc bagajele și sa îi duc câteva acte colegului meu , David . Iau mapa din biroul de acasă și plec spre firma . După 10 minute de condus , ajung în fata firmei și nici bine nu intru în clădire , ca domnul Elias apare în fata mea și se uita încruntat la mine .
- Emma , ce cauți aici ? Ți-am spus sa nu vii azi !
- Mă scuzați , domnule ! Am venit sa îi dau mapa asta lui David . Bănuiesc ca ați vorbit deja cu Victor și știți ca o sa plec .
- Da , ca tot veni vorba de asta .. Îmi pare rău că trebuie să pleci , dar știi ca am nevoie de tine acolo , nu ?
- Da , nu va faceți griji !
- Nu mă așteptam să încheiem contractul, nu știu ce a făcut Victor de a reușit , dar acum are nevoie de ajutorul tău pentru a finaliza lucrarea cu succes . Sper ca știi ca dacă nu am fi fost în situația asta nu as fi acceptat sa pleci !
- Da , știu .
- Când ai zborul ?
- Maine , la ora 8 dimineața .
- Nu credeam ca o sa pleci așa repede .
- Nu a fost alegerea mea ..
- A, înțeleg!Nerăbdătorul de Victor ..
- Exact el .
- Pai , sper sa ai un zbor plăcut și sa ne revedem cât de curând . O sa vin și eu si o sa stau câteva zile , dar deocamdată trebuie sa rămân aici sa mai rezolv ceva ..
- Mulțumesc ! Eu .. mă duc sa-i dau asta lui David și după o sa plec , trebuie sa îmi pregătesc și bagajul .
- Bine , nu te mai rețin , ne mai auzim la telefon ..
- Bine , sa aveți o zi bună , domnule !
- La fel , Emma !
Acestea fiind spuse , m-am îndreptat cu pași grăbiți spre biroul colegului meu de munca căruia îi voi simți lipsa , presupun . Bat la ușă și de data asta aștept un răspuns , nu o sa mai fac aceeași greșeală ca atunci când am intrat repede și l-am prins intr-o ipostaza nu tocmai decenta cu una dintre secretare .
- Bună ! Am venit sa îți las astea ..
- Hei , buna ! Ia un loc !
- Nu , mulțumesc ! Timpul meu e limitat ..
- Da , mi-a spus domnul Elias. Când pleci ?
- Maine .
- Wow ! Îmi va fi dor de tine , încruntato ! spune și vine înspre mine pentru a-mi oferi o îmbrățișare.
- Hei ! protestez eu și îi dau o palma peste mana .
- Ce ? Voiai sa îți spun 'zâmbărici' ? Oh , scuze , dar pentru asta ar fi trebuit sa zambesti , iar singurul lucru pe care tu nu știi sa-l faci e ăsta.
Las un chicot sa îmi scape și privesc spre el dandu-mi ochii peste cap .
- Și mie îmi va fi dor de tine , înfumuratule și as mai sta la taclale cu tine , dar am de făcut niște bagaje . Sa ai grija ce mai faci pe aici , bine ? Și .. în cazul în care o sa apară bucuria despre care am vorbit , sa mă suni , vreau sa vin sa îmi vizitez nepoțelul .
Mă privește puțin uimit , după care își schimba expresia imediat , dând din cap și începând sa rada , probabil amintindu-si și el de experiența noastră .
- Călătorie plăcută ! Ne mai auzim ..
- Mulțumesc !

Și așa , am ajuns din nou în apartament , unde mi-am împachetat lucrurile necesare pentru călătorie . Încercând sa îmi amintesc dacă am uitat ceva , ochii îmi cad pe floarea care zace pe măsuță . Pentru un moment am și uitat de străinul cu care trebuia sa mă văd mâine , și realitatea mă lovește brusc când îmi aduc aminte ca întâlnirea e la ora 10 , iar avionul meu decolează la 8 .
Nestiind ce ar trebui sa fac , înșfac cheile și ies repede din apartament , indreptandu-ma spre cafenea pentru a-l găsi pe chelnerul cu care am vorbit de trandafir și pentru a-l ruga sa îi transmită lui Edward ca nu voi putea ajunge . Nicio șansă însă ! Cafeneaua e închisă pentru ca , la naiba , e trecut cu 10 minute de ora închiderii , iar fiindcă nu mai am motive sa rămân acolo mă întorc înapoi în apartamentul care îmi va mai fii casa pentru câteva ore .
Totul e atât de liniștit , singurele zgomote sunt bătăile inimii mele . Uneori mă simt așa singura si familia îmi lipsește atât de mult . Întotdeauna mă întrebăm cum ar fi fost viața mea dacă ei ar mai fi trăit și de fiecare data am ajuns la concluzia ca nu as fi ajuns în halul ăsta . Tata m-ar fi învățat cum sa conduc firmele de construcții pe care le are prin tara și poate chiar și pe cele din Spania , mama ar fi fost mereu acolo pentru mine sa mă ajute și sa mă sprijine , sora mea mi-ar fi făcut 'zile fripte' , așa cum a făcut mereu , însă nu din răutate , ci din plăcerea de a vedea cum 'explodez' ca o bomba , iar bunicul , ei bine , bunicul ar fi fost mereu aproape pentru a-mi reaminti ca mai am și eu o viață și trebuie sa o trăiesc , nu sa mă îngrop în munca , așa cum am făcut după accident . Îmi e atât de dor de ei si chiar dacă activitățile fiecăruia nu ne permiteau sa petrecem prea mult timp împreună , mereu reușeam sa fim uniți .

Doamne ! Nu știu ce se întâmplă cu mine , dar chiar as vrea ca toată situația asta sa înceteze . Am muncit atât pentru a mă acomoda cu viața asta , iar totul se duce de râpă doar pentru ca trebuie sa mă întorc în acel oraș . Mi-e groaza de cum voi reacționa când voi fi acolo , dacă acum am starea asta de .. nici nu știu ce stare . Tot ce știu e ca durerea e prezenta în piept și nu mai vrea sa plece de acolo . Singurul gând care mă mai liniștește e ca îmi voi revedea prietenii și pe Dennis , fiul lui Victor . Prichindelul ăla e o minune de copil . Mereu reușea sa îmi dea o stare de bine atunci când vorbeam cu el la telefon și părea tot timpul fericit , chiar dacă tatăl lui e un încăpățânat și întotdeauna găsește motive pentru a-l contrazice pe cel mic . Desi îmi învinovățesc prietenul uneori pentru comportamentul lui mult prea strict fata de Dennis , știu ca îl iubește mai mult decât orice pe lume și nu vrea sa I se întâmple ceva . Victor ar fi distrus dacă l-ar pierde și pe el la fel cum a pierdut-o pe mama micului campion .
Nici nu am realizat momentul când am adormit , fiind mult prea concentrata pe propriile gânduri . Alarma telefonului începe sa sune , transmitandu-mi ca e timpul sa mă trezesc dacă vreau sa mai prind avionul acela . După ce mi-am făcut rutina de dimineață și am îmbrăcat hainele alese cu o seara în urma , am mai dat o raita apartamentului pentru 'a-mi lua rămas bun' .

Ținută mea era una destul de confortabila și era alcătuită dintr-odata rochie neagra , o jacheta de blugi , poșetă și ochelarii de soare . Cu pași greoi părăsesc apartamentul și ies din clădire cărând geamantanul . Înainte de a urca în mașină ii mai arunc o privire blocului de care nu credeam ca îmi va fi dor vreodată .

Ajunsa la aeroport , mă îndrept spre casa pentru a-mi lua biletul rezervat de bunul meu amic si aștept sa anunțe îmbarcarea , lucru de care suntem informați in următoarele 10 minute . Pășind în avion , îmi caut locul și aștept sa se scurgă acea ora și jumătate și sa se termine totul bine .
Sper sa fac fata sentimentelor care vor ieși la suprafață odată cu întoarcerea mea în acel oraș al trecutului .