Pe drum ma ciocnesc de un baiat. Ce bunaciune. Era blond cu parul usor ciufulit,bine facut,ochii lui erau mari si albastri ca marea,avea buzele carnoase. Purta un tricou negru larg niste blugi negri si o pereche de converse.
El: Hei scuze.
Eu: Nu-i nimic. *zambesc. Prima data de cand au disparut parintii mei*
Da,da. Parintii mei au disparut acum 2 ani. Nu stiu cum de am zambit.. Adica m-am simtit nu stiu,fericita.
El: Robert.
Eu: Maya.
Robert: Frumos nume.
Eu: Asemenea.
Robert: Trebuie sa plec. Uite numarul meu. *imi intinde o foita pe care era scris numarul său" . Astept mesaj.
Eu: Ok.
Ma saruta pe obraz si pleaca. Buzele lui erau asa moi si catifelate.
Wow,stai. Doar nu ma indragostesc,nu?Adica nici nu il cunosc. Wow,ciuudaaat.
Plec spre casa. In fata usii e o alta scrisoare.. Pe o carpa rosie.. Citesc scrisoarea:
,,E ultima zi.. Nu te mai obosi sa te duci dupa Miranda la scoala. Nu mai e acolo. Diseara la miezul noptii aprinde trei lumanari rosii si du-te in fata unei oglinzi unde repete de trei ori ,,Sunt de partea ta" "
______________________________________________________________________________________________________
Hei sper sa va placa capitolul. Ce ziceti? Ar trebui sa sterg povestea?
CITEȘTI
∆ De Partea Diavolului ∆
УжасыFara descriere. Veti afla totul pe parcurs. Sper sa va placa. ✌
