Iubire de Manhattan

Capitolul 1

Privesc pe fereastră cum luminile oraşului se aprind pe rând, reflectându-se pe sticla fiecărui zgârie-nor, începând cu impunătoarea Clădire Manhattan. Locuiesc aici de când mă ştiu, dar mereu Manhattan-ul mi s-a părut un oraş atât de fascinant... Tresar când aud din nou vocea şefului meu care ne povesteşte ceva, iar eu ar trebui să-mi dau interesul. Afaceri. Complet neinteresant. Azi m-am întors din una dintre acele conferințe lungi şi obositoare, dar nu am avut încotro, a trebuit să vin şi la această petrecere. Nu te poți pune cu dorințele şefului. O caut pe Beatrice prin mulțime, căutând o portiță de scăpare din această discuție, dar nu e de găsit. În schimb, dau de o pereche de ochi căprui şi pătrunzători, necunoscuți mie, şi totuşi atât de familiari... El îmi zâmbeşte fermecător, iar eu îl privesc printre genele lungi şi dese, cu un aer misterios.

-Amanda, soarta ne aduce iar împreună, spune James, care nu ştiu cum a apărut în spatele meu, cu un zâmbet arogant.

După despărțirea nu tocmai paşnică, eu şi James am devenit rivali de moarte. S-a transformat într-o persoană violentă, cu un limbaj vulgar, aşa că l-am părăsit. Bineînțeles că nu a fost de comun acord, aşa că vrea să se răzbune cu orice ocazie prinde. Văd cum îşi aținteşte privirea asupra decolteului meu, iar eu iau paharul de vin şi îl arunc pe cămaşa lui albă. El se încruntă şi îşi ridică palma asupra mea, iar eu închid ochii instinctiv, aşteptând contactul cu obrazul meu. Când observ că impactul întârzie prea mult, îmi deschid ochii şi văd cum mâna lui James e prinsă de alta, iar o voce sobră spune:

-Un gentleman nu dă într-o lady.

Acelaşi bărbat de adineauri, parcă s-a teleportat aici să mă ajute. Acum pot să-l analizez mai bine: părul brunet răvăşit, ochii căprui şi pătrunzători, cu o prezență misterioasă, ar fi bărbatul râvnit de orice femeie.

James pleacă amenințând, iar eu îi zâmbesc brunetului necunoscut şi încerc să îi mulțumesc, dar sunt întreruptă de prietena mea care îşi înfăşoară brațele în jurul gâtului lui.

-Văd că l-ai cunoscut pe iubitul meu!

Îi zâmbesc politicos lui Beatrice, însă sângele îmi fierbe în vene la auzul veştii. Nu îmi pot da seama cum reuşeşte să-mi "răpească" fiecare pradă. Fiecare bărbat pe care pun eu ochii. Fiecare cucerire. Uneori o consider mai mult o rivală, decât o prietenă. El continuă să mă privească, fără să îi dea atenție iubitei sale. Pentru prima dată după atât de mult timp, am simțit cu adevărat acea scânteie, iar eu sunt o persoană mult prea serioasă pentru a crede în dragoste la prima vedere. Singura iubire adevărată pe care am simțit-o a fost în adolescență, dar s-a sfârşit dezamăgitor. A trebuit să se mute din oraş, iar de atunci nici nu l-am mai văzut, nici nu am mai comunicat. Oh, Stephen... Şi acum, după aproape 10 ani, adorm cu tine în gând. Dar acel eşec în dragoste m-a motivat, m-a adus cu picioarele pe pământ, şi aşa am ajuns cine sunt acum. Mi-am continuat liceul cu mult interes, am studiat la o facultate de prestigiu şi m-am angajat la una dintre cele mai mari firme din Manhattan. Uşor, am urcat pe treptele reuşitelor şi am ajuns să fac parte din înalta societate, unde acea fată visătoare nici nu şi-ar fi imaginat niciodată că va ajunge. Sunt înconjurată de oameni cu o reputație impecabilă, dar nu sunt fericită cu adevărat, nu fară iubire...

-Amanda! La ce te tot gândeşti? mă trezeşte Beatrice la realitate.

-Amanda... murmură el neatent la ce se petrece în jurul lui.

Un fior îmi străbate corpul când numele meu îi joacă pe buze... Oh nu, Amanda! Eşti prea rațională pentru aşa ceva! Îmi revin în fire, apoi îi spun fără să îl privesc pe el:

-Sunt obosită. Doar ştii că azi m-am întors din conferință, şi sunt epuizată. Eu voi pleca, dar îl ai pe iubitul tău! Sigur nu îmi vei simți lipsa!