Conrad P.O.V.
Stiam ca va veni dupa mine. Stiam ca se va intorce. Voia doar sa ma tina in suspans ca mai apoi sa ma sperie iesind din intunericul neterminabil.
Urca pe scari, pasii ei auzindu-se mai degraba ca pasii unei pisici. Usori si apasati, urcand fara vlaga, dar ea nu era un animal. Ea era un monstru. Urca incet ca sa ma ia prin surprindere. Sa se hraneasca cu frica mea, apoi sa ma sfartece.
Voiam doar sa se termine odata. Voiam sa vina si sa isi adanceasca unghiile in abdomenul meu cu cea mai mare brutalitate, doar ca sa scap. Ca sa-mi scap familia de fantoma asta nesabuita.
Sangele tau pe unghiile mele sau vei fi obligat sa iti vezi familia sfasiata chiar sub ochii tai.
Cuvintele ei imi invadau gandurile, facandu-ma sa inteleg ca nu mai trebuie sa o astept pana urca. Trebuia sa ii sar in fata. Sa ma distruga ca sa ii scap pe ceilalti.
Ii auzeam rasuflarea greoaie care parca era incarcata cu frica mea. Era alimentata cu frica mea, dar pe langa asta simteam ca nu ar vrea sa faca asta. Poate doar imi imaginez. Doar delirez. O fiinta ca ea nu are regrete.
CITEȘTI
Annabelle
Historia Corta" Parca era mai frumoasa ca niciodata, dar stiam ca nu e adevarat. Singurele lucruri colorate de pe ea erau hainele, pantofii si floarea care ii statea de dupa ureche...dar o floare nu poate purta o floare. Chiar daca ea si-a pierdut culoarea, nu si...
