- Alex, oricat tin la tine , nu-mi pot calca pe orgoliu, te voi ierta, dar nu acum, peste ceva timp. Sper ca totul sa devina la normal. Voi lupta doar daca si tu vei face la fel. Te iubesc, tine minte asta.... Eu am... sa plec.
- Stai.
Eram cu fata spre usa si cu spatele la el.
- Iubito... Esti foarte frumoasa, iarta-ma. Spune acesta pe un ton indiferent si dur.
Mergeam spre casa ,incet. Afara ploua. Nu aveam chef de nimic. Nici macar de familia mea, care in orice clipa poate aparea... Da, si-au adus aminte ca mai au un copil.
Eram uda leoarca, am intrat cu capul in jos, trantindu-mi geanta pe unde am apucat. Eram atat de distrasa incat ,nu-mi daduse-m seama de prezenta unor persoane in camera.
- Pamela?
- Buna si voua.
- S-a întâmplat ceva?
- Nu si daca ar fi nu e treaba voastra.
- Cum poti vorbi asa, fetito?
- Simplu si delicat.
- Sa-ti fie rusine. Cat suntem acasa nu iesi nicaieri. S-a inteles?
- De parca, v-as asculta.
- Poftim? Nerusinato, ai noroc ca nu a ajuns inca tatal tau.
- Ca de nu, ce? Iar o sa plecati, cum faceti de obicei. Mama, ai fost langa mine cand am avut nevoie? Nu. Plecati cu treburi si nu va mai intoarceti ceva timp, dupa care va mai aduceti aminte ca aveti o fata. Nu o sa va ascult, cum nici voi nu m-ati ascultat pe mine, cand am avut nevoie. Alte mame stau langa copii lor, ii sfatuiesc, ii ajuta. Eu... a trebuit sa ma descurc singura. Puteti pleca de tot, nu am nevoie de banii vostri. Nu va mai pot numi, parinti.
Cu lacrimi in ochii am intrat in camera mea, trantind usa. Lacrimile curgeau pe fata mea palida, parca ar fi un rau. Am nevoie de un sfat. Pe cine sa chem?
- Alo , Pamela?
- Katty? Am nevoie de tine.
- Ce s-a intamplat?
- Putem vorbi, fata in fata?
- Da.
- Ne intalnim in CandyCafee .
- Ok. Pa.
M-am ridicat din pat , am facut un dus rapid, mi-am luat o pereche de pantaloni De trening, o bluga gri, adidasii si jacheta. Mi-am prins parul intr-un coc dezordonat si m-am machiat cat mai simplu. Am iesit din casa, ignorand-o pe mama, care era pe canapeaua din living. Imi iau masina si plec in goana catre CandyCaffe.
- Hei, Katty.
- Hei, Pamela. Ce s-a intamplat?
- Katty, parintii mei, s-au intors in tara.
- Si? Ce e asa mare paguba?
- Nu mai vreau sa dau ochii cu ei. Pot sta la tine, o saptamana?
- Desingur. Spune Katty cu un zambet larg pe fata.
Katty e persoana pe care pot conta mereu, e o fata creata cu ochii albastrii si e bruneta. E genul de fata perfecta.
Nu am mai stat de vorba, eram moarta de obosita, nu aveam chef de nimic.
☆Dimineata★
Ma trezesc invadata de lumina orbitoare care intra in camera lui Katty. Ea nu mai era in pat. Ma ridic lenesa din pat, imi fac rutina zilnica, imi iau o pereche de pantaloni de trening, o bluza albastra larga si adidasi. Cobor si o vad pe Katty uitandu-se la tv si mancand niste clatite.
- Neata, Katty.
- Neata. Unde pleci?
- Merg la alergat.
- Ok.
- Vi cu mine?
- Nu.
- Katty esti ca o scrofita, d-aia nu ai iubit. Hai. Ai nevoie de multa miscare.
- Dar...
- Niciun dar. Hai dute si schimba-te.
Dupa 10 minute. Katty coboara pe scari , era imbracata intr-o pereche de pantaloni de trening albastri si o bluza alba.
- Hai. Am pus 5 kg in plus doar stand aici. Spun eu cu zambetul pe buze.
Am alergat vreo ora.
- Katty... am uitat ceva acasa.
- Ce?
....
