Iubirea invinge totul

Cearta

JungKook: Mama ai innebunit. Cum sa o angajezi cand are doar 18 ani. Nu o sa accept asta.
Amber: Iubire tu ce crezi?
Woozi: Daca tu crezi ca merita acest job eu nu mai zic nimic.
JungKook: Tata, nu vreau sa stau in casa cu ea.
Eu: Eu am sa plec. Cred ca nu sunt bine venita aici. O sa caut alt loc de munca. Multumesc ca m-ati primit macar atata.
Amber: Nu pleci niciunde! De maine incepi sa lucrezi aici. Maine sa iti aduci si hainele.
JungKook: Eu am plecat ca vad ca nu ma asculta nimeni aici!!
Amber: JungKook stai acolo ca sa o duci pe Cristina acasa!
JungKook: Dar ce sunt aici , sofer?
Eu: Lasa-ti. O sa ma duc si singura.
JungKook: Asa te vreau.
Woozi: JungKook, ascult-o pe mama ta si condu-o pe Cristina acasa!!
JungKook: Dar tata!!
Woozi: Am incheiat orice conversatie!!
Jungkook: Of bine.....Miscate mai repede!!
Eu: Bine! La revedere!
Amber: La revedere! Ne vedem maine.
Eu: Da!
Dupa ce am plecat de la casa familiei aceleia si am urcat in masina lui JungKook care nu era prea incantat ca ma duce acasa. Pe drum nu am vorbit dar cand am ajuns in fata casei el a inceput sa ma jigneasca...
JungKook: Aici stai??
Eu: Da!
JungKook: Atunci fi bucuroasa ca de la prapadita asta de casa o sa ajungi in cea mai frumoasa casa pe care ai mai vazut-o....sau poate ca ai mai lucrat pana acuma la multe case. Zice el si incepe sa rada de mine si casa mea.
Eu: Poate ca tu stai la o casa frumoasa dar in casa asta sunt amintirile mele si chiar nu vreau sa ma mut din casa asta dar locul meu de munca imi cere si chiar te rog sa imi acorzi o sansa si sa ma intelegi si pe mine de ce fac asta! Zic tipand si plangand la el.
JungKook: Ho nu tipa ca aud foarte bine sau poate ca tu nu auzi bime....nu ma mir la cat de nespalata esti...Spune in timp ce se indeparteaza. Nu il las sa se indeparteze asa mult si il prind de mana.
Eu: