Eu: Poate ca tu esti mai special si ai bani dar gandestete ca unii oameni sufera si nu sunt chiar asa de bogati ca tine. Tu poti sa fi fericit ca ai totul la picioare si ca poti sa faci si sa cumperi ce vrei dar nu toti sunt ca tine. Atata am avut sa zic. Poti sa pleci.
Nu l-am lasat sa mai zica ceva si am intrat in casa. Am inceput sa plang si gandindu-ma ca am facut o greseala ca am mers sa imi dau interviul la familia aia. Dupa ce mi-am terminat bagajul, m-am pus in pat adorm instantaneu.
A doua zi m-am trezit tarziu, intarziind din prima zi la lucru. M-am ridicat din pat mergand la baie unde mi-am facur rutina de dimineata. M-am imbracat intr-o pereche de pantaloni scurti de blugi si un tricou cu spatele gol. In picioare m-am incaltat cu o pereche de adidasi si am plecat spre casa doamne Amber. Cand am ajuns acolo m-a intampinat doamna Amber.
Amber: Buna Cristina. Ce mai faci?
Eu: Bine. Scuzati-ma ca am intarziat, doar ca m-am trezit prea tarziu.
Amber: Nu e nimic. Am inteles ca fiul meu cam te-a enervat aseara. Ce s-a intamplat?
Eu: Nimic. Nu m-a enervat.
Amber: Deci nu te-a facut sa plangi?? El asa mi-a zis dar poate m-a mintit. Daca nu e nimic hai sa iti arat camera ta. Ea o sa fie langa camera lui JungKook , deoarece nu mai sunt camere libere. E bine??
Eu : E bine oriunde sa stau.
Amber: Bine. JungKook! Vino putin jos!
Dupa vreo 2 minute coboara JungKook si se opreste in fata mea uitandu-se la mine cu mila. Chiar nu imi trebuie mila lui. Pe baiatul asta nu il suport.
Amber: Te rog sa o ajuti pe Cristina si sa ii arati camera ca eu mai am putina treaba.
Jungkook:...........
CITEȘTI
Iubirea invinge totul
FanfictionBuna, ma numesc Cristina multe persoane imi zic Criss. Am 18 ani si cum nu o duc prea bine financiar nu am mai fost la scoala de un an. Parintii mei au murit din cauza unui accident sau mai bine zis au fost omorati deoarece nu au platit niste datori...
