Era o zi obisnuita. Zak se plictisea, si s-a gîndit să facă ceva. A plecat la Eliza acasa, dar acolo nu era nimeni. Si mai plictisit, l-a întrebat pe Perig, dacă trebuie să facă ceva, căci el se plictisea prea tare.
-Da, există ceva ce poţi face. E cam greu, dar ar trebui să o poti face.
-Zi-mi, căci nu mai pot de plictiseala.
-Bine, ia acest pergament, du-te afară, citeşte-l, si o să ajungi la poalele unui munte. De acolo, să-mi culegi floarea "şoarece de foc". Ea e roşie, si arde un pic. O să găseşti tu...
Zak pleca si pe la Hanor, care era acasă, si îl lua cu el. Intrată în portalul făcut de pergament, si au ajuns pe poalele unui munte de sticlă, care era foarte alunecos.
-Of, de ce am acceptat. Se vaită Hanoe.
-Nu te mai vaită, nu eşti fată...
S-au gândit ei ceva timp, si au făcut un plan. Să îşi invoce animalele, să se urce pe ele, si să facă lanţuri. Asta nu a mers, si uite că le-a venit altă idee :
-Dacă tu te faci elastic, facem 2 stilpi, te legam, si eu mă arunc pe tine pînă sus.
-Bine, dar nu mă lega tare.
Zak îl lega pe Hanor bine, si sări pe el pînă sus. A apucat ce a putut, si cînd a căzut jos, era cu o floare în mîna. Ea era de foc, si ardea, si de aceea Zak i-o aruncă lui Hanor, iar Hanor lui Zak. Au ajuns acasă la Zak, dar Perig nu era acasă. Au lăsat floarea pe masă, si au plecat la joacă.
