Confesiuni Sucite

Capitol fără titlu 2

In ultimul timp si la serviciu am avut caderi nervoasa, am stat mai mult pe acasa.Am cateva sute de lire puse de-o parte, pentru zile negre. Am ramas fara seriviciu. Au trecut doua saptamani de cand stau acasa, timp in care nervii mei sunt intinsi la maxim din lucruri marunte. Cred ca se agraveaza situatia. E 7:11p.m. si Andrew vine de la scoala si pregatiriile lui. Stau intins in canapeaua din sufragerie, cu o perna moale ce-mi sustine capul si o cana calda de cafea cu lapte si mult zahar. Urmaream o emisiune pe History. Se aude usa si imi indrept privirea catre ea.

Cu o caciula neagra pe cap, putin peste frunte cat sa-I iasa parul lucios p-afara, o geaca neagra de piele cu blugi negri si niste bocanci, tot negri.

- Salut, fratioare! spune Andrew fericit ca ma vede.

-Salut, fra'. Cum ti-a fost ziua? Il intreb cu entuziasm.

-Ce dracu, rutina mea continua, tigari-liceu si plictiseala, imi descrie el in timp ce se dezbraca de geaca uda.

Nu trece mult timp si mi se termina emisiunea. Ma gandesc sa-I pregatesc masa. D-abia ma ridic de pe canapea, o durere-n spate parca ma incearca. Imi iau papucii de casa de langa canapea, parca unul din papuci ma evita, nu-l nimeresc nici d-al dracu. Imi iau cana de cafea si ma indrept catre bucatarie. Andrew s-a dus la baie. Ajuns in bucatarie, ajuns in camera unde aveam sa pregatesc masa de seara, arunc o privire stinghera pe geam, ceea ce am vazut invocandu-mi o stare de neliniste, intr-un fel, e un cer plin de nori rosiatici amestecati cu franturi de nori intunecati. Ploua.

-Andrew, ce vrei sa mananci, ba? Il intreb pe frate-miu.

-Vezi si tu ce gasesti pe acolo, ceva ce mananci si tu, Andrew raspunde cu o empatie nu prea des

intalnita.

Ma duc la frigider, il deschid si tot ceea ce-mi face cu ochiul sunt niste mezeluri. Pun mana pe mezeluri dar ma razgandesc, eu mananc fugitiv, dar el dupa atatea ore nu cred ca s-ar satura. Sunt niste paste cu branza si cascaval, iau caserola si le bag repede-n cuptorul cu microunde de langa frigider. Ma gandesc daca sunt un frate neglijent sau fac tot ceea ce pot?

Dupa 5 minute se opreste cuptorul cu microunde timp in care am stat langa el,sprijinit cu mana de el. Ma uitam pe geam, imi rascoleam mintea firava.

-Frate, hai sa mananci! strig dupa Andrew.

-Vin acum, nu-mi gaseam incarcatorul, spune el aproape nervos.

Iar taraie papucii de gresie si incerc sa ma abtin cat de mult pot. E cu telefonul in mana stanga iar in mana dreapta cu incarcatorul, se duce catre priza de langa masa, se apleaca si il baga la incarcat.

-De ce mai chemat daca nu e gata? Spune el pe un ton nervos, cred ca de foame are nervi.

-Imediat! Ii raspund pe un ton linistit.

Scot pastele si iau un bol albastru. Pun pastele in bol si I le pun pe masa. In timp ce manca ma gandeam sa mai facem si noi conversatie, si asa nu stam prea mult impreuna. E mai mult plecat de cand stau eu acasa.

-Am avut un vis urat acum vreo doua saptamani, parca eram la un spital de nebuni si era totul ciudat, neclar, ii spun eu lui Andrew.

Eram sprijinit de caloriferul de langa geam. Ma gandesc daca e ok ca i-am spus, ca altcuiva n-as prea avea cui. Si daca as avea cui, nu i-ar pasa nimanui.

-Mereu ai vise de-astea, nu te-ai obisnuit? raspunde Andrew cu gura plina.

-Toate ca toate, ti-am zis sa nu mai vorbesti cu gura plina, ce dracu, te joci cu nervii mei? strig la el parca din tot sufletul.