Capitolul 1

53 3 2
                                    

Tin minte prima data cand am omorât un om...Era 00:00. Stateam pe balcon si ma uitam la cerul intunecat. Am vazut o silueta inalta, îmbrăcata in negru -cel mai probabil era barbat-Urmarea o femeie de statura mica. Aceasta tinea in mana o umbrela . Nu stiu care era ținta...Dintr o data am vazut un cuțit lucind sub lumina unui felinar. Trebuia sa acționez. Stiam ca lumea ma va judeca, dar viata femeii era in joc. Poliția ar fi ajuns prea târziu, deci m am dus in podul casei si am luat toporul cel mare. Am stat putin pe gânduri,dar după câteva secunde am realizat ca făceam ce trebuie. Am fugit afară. Criminalul se pregătea sa ii infinga cucoanei cuțitul in spate. Urmarirea continua. El in spatele ei si eu in spatele lui. Am început sa ma plictisesc...asa ca nu am mai stat si...am comis crima. Am ridicat toporul atat de sus incat puteai spune ca străpung luna si i am dat drumul fix la mijlocul individului astfel incat acesta l a despicat in doua. E ciudat sa ai 12 ani si sa fii criminal. Oricum...nu m as putea numi asa. Am salvat viața unei femei. Imediat după incident am fugit in camera mea si am inceput sa plang. "Cum am putut face asa ceva ? Ce sunt eu ? Sunt un monstru ! ". Am simțit un aer rece in ceafa. O voce cu accent britanic mi a șoptit : "All monsters are human"

 O voce cu accent britanic mi a șoptit : "All monsters are human"

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Picaturi de sange   Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum