In satul natal al parintilor mei circula o groaza de povesti despre casa de langa iaz....culmea....toata lumea spune k povestea este adevarata! Si toti spun aceeasi poveste.....
A fost odata.....cam acum 60-70 ani.....tot ce stiu e ca era bunica mea mica.....o femeie nebuna ce traia in casa de langa iaz ......nimeni nu indraznea sa treca prin fata acelei case deoarece se zicea k acea femeie reusea cumva sa ii doboare pe cei mai fortosi oameni apoi ii tortura pana mureau....da stiu creppy...si se spune ok. acea fameie bantuie si acum acele locuri. Sigur eu nu prea credeam aceste lucrururi asa . eu si o prietena Ioana am incercat sa aducem la lumina adevarul despre aceea casa :si (nu stiu ce ne apucase ) dup ce am auzit aceeasi poveste si de la bunica, vecinul etc. etc. Asa mai departe intr-o zi de vara pe la ora 12 (nu eram proaste sa mergem pe intuneric ) am luat 2 lanterne si 2 sicle cu apa si n-am inceput drumul spre acea casa. Am ajuns in fata ceasei...toate cu bune si frumoase doar cu o singura problema era : CUM SA INTRAM IN ACEEA CASA?!?! Usa era batua in cuie asa ca nu prea putem intra....Ioanei ii veni o idée: v-a incerca sa sparga fereastra...dar cu ce? Am luat amandoua pietre si am incercat sa spargem fereastra. N-ea iesit din prima si am reusit sa trecem in casa. Casa nu era mare, o normala casa de la tara.. "Mare lucru" imi spun eu...dar m-ai tarziu imi dau seama ca am facut o mare greseala. Nimic neobijnuit pana acum pana cand Ioana tipa din toti rarunchii " AAA!!!". Eu fug repede sa vad ce s-a intamplat si o vad pe Ioana alba ca varul si e jumatate lesinata! Statea incremenita cu mana spre o oglinda veche veche in care nimic nu se vedea! "Ce? Ce? Ce s-a intamplat?? Zic eu pe jumatate speriarta.
-O,o, o femeie era in oglinda!!! JUR!!
- Oh ficoasa mai ce esti! NU e NIMIC aici! Bunicii vor doar sa ne sperie!
- Dar JUR ca ERA CEVA ACOLO!! SA MOR YO!!!!
-Hai gata gata, ca nu ti-a reusit poanta, nu m-ai speriat!
- Of! Dao-ncolo de expedite stupida! Eu sunt AFARA!
- OK prostuto !
Si asa ma certasem cu YoYo... "uraa" ...dare nu am continuat sa ma plimb prin casa. Am trecut prin asa zisa bucatarie, prin odaie, am dat de soba din care au ramas doar cateva caramizi dupa fara sa imi dau seama ,m-am impiedicat...si de ce m-am impiedicat: DE UN OS!! Da de un os ! Am inghetat de frica dar m-am gandit " Dee... trebuie sa fie de la un caine prost ce a intrat aici ni nu a mai putut iesi..." si fara sa imi dau seama am ajuns in fata oglinzi in care s-a speriat YoYo.... Am ridicat privirea catre oglinda si mi s-a luat respiratia! O babutza de 65-70 de ani se reflecta in oglinda!!! Am incercat sa tip dar nu mai aveam glas! O vedeam punand mana pe umerii mei si chiar ii simteam respiratia inghetata pe sirea spinarii! Singurul lucru pe care mi-l amintesc este ca am tipat si ca am cazut la podea.. Nu stiu cat am stat inconstienta dar m-am trezit pe banca din fata curtii bunici mele. Ioana mi-a spus ca m-a auzit tipand in timp ce ea era in fata casei asteptandu-ma si m-a tarat afara din casa..... singurul lucru pe carea ea l-a auzit a fost un fel de tipat....amandoua eram albe ca varul si am promis sa nu mai punem piciorul acolo. Cand am venit inapoi acasa la Bucuresti nu am mai vorbit despre aceasta intamplare niciodata, acum scriu cu mana tremuranda de fica ultimele randuri:
STATI DEPARTE DE CASA DE LANGA IAZ DIN SATUL BROSCENI( nu radeti cautati pe google este un sat adevarat!)
