să încep cu o scurtă poveste ce mi-am amintit-o, povestită de străbunicul meu, Alexa.
Într-o noapte, cu lună plină, în timp ce se întorcea cu căruţa de la moara aflată într-un alt sat, aflat în mijlocul unui câmp a întâlnit un om, bărbat, îmbrăcat într-o haină neagră, foarte sobră. Străbunicul meu era un om tare blând şi cu frică de Dumnezeu. La întrebat ce face aşa târziu pe drum şi încotro se îndreaptă, însă nici un răspuns. Străbunicul s-a mirat, însă străinul s-a aşezat în spatele căruţii, moment în care cai au început să se agite. A încercat străbunicul să intre în vorbă cu el, dar nimic. După câţiva metri, s-a uitat în spatele căruţei şi nimic, pe o arie foarte mare nu era ţipenie de om...
