Jurnalul Unui Indragostit Incurabil

Prolog

Strazile centrului erau pline, nu mai stiam pe unde sa trec si dau din gresala peste cineva. Ma aplec si imi cer scuze apoi acelei persoane. Dau sa plec si ma prinde de mana. Era el, baiatul care m-a facut prima data sa simt iubirea si singurul. Nu l-am putut uita.
YG: Park Jimin....*uitandu-se in ochii mei*
Ma uit in ochii lui fara sa zic nimic. Eram confuz si toate amintirile imi treceau prin gand cu viteza luminii fiecare atingere primita de la el. Imi inchid usor ochii expirand si inspirand repetat sperand sa fie o iluzie, dar nu, era el.Cel care m-a ranit, cel care imi soptea cuvinte dragute de fiecare data cand ma lua in brate. Atingerea mainii lui peste a mea era fina si inconfundabila.
JM: Ce e? Nu ti-au ajuns 4 ani? Mai vrei si alti ani in care sa-mi calci pe inima? Asa cum ai facut-o de fiecare data?
YG: Jimin...eu...
JM: Bagi din nou o scuza de-a ta? Scuteste-ma, deja mi-a ajuns.
Il iubeam...da inca o faceam...chiar daca nu pot uita de cate ori l-am prins in pat cu Taehyung, de cate ori mi-a spus ca a fost beat sau drogat. Nu nu am putut uita acele momente.

***
Eram inca in mijlocul strazii uitandu-ne unul la altul. Simteam cum inima o ia la galop, simteam cum deveneam din ce in ce mai fierbinte. Se aproprie cu pasi marunti de mine ma ia si de cealalta mana. Era la doi centimentri de buzele mele. Trecuse deja un an de cand nu ne-am mai vorbit. Nu mai stiam nimic unul despre altul , eram doi straini, insa totul era legat in trecut. Fiecare...gandul deodata mi se opreste, buzele lui fiind peste ale mele. Ochii mei aproape ieseau din orbite si eram mai rosu ca niciodata. Apoi se desprinde usor de buzele mele, isi pune mana peste obrazul meu mangaindu-l usor cu degetul mare.
YG: Inca te iubesc Park Jimin...nu te-am putut uita nici macar o secunda.Te iubesc exact cum am facut-o din prima clipa in care ne-am intalnit...sunt un prost...am fost un prost. Dar nu mi-am putut ierta niciodata pierderea ta.*zambea sincer*

***

Va urma...