Ma chinui sa ma ridic din patul moale, unde am zacut ghemuita mai bine de doua zile.
Durerea insa, nu se indura a ma parasi! S-a instaurat in mine, in inima mea, devorandu-ma pe dinauntru. Fiecare minut era un chin, un calvar; era prizoniera propriei constiinte, care nu se plictisea nici pentru o clipa din a ma tortura!
Ai plecat si m-ai lasat sa ma chinui singura! Cum ai putut sa faci una ca asta, CUM?!
Oh, Suflet! Unde ai disparut?!
