Oh, tu, fantasma a noptii!
Oh, luceafar maiestuos!
De ce nu imi dai pace?
Ce nu te potolesti?
Privesc tacut, sfios,
De la fereastra mica,
Cum in feeria noptii
Tu te inalti, falos.
Te dramuiesc domol.
Si in launtrul meu,
Etern, chinuitor,
Ramane un singur dor.
Te caut inc-o data.
Si-apoi, privesc la stele.
Ma confesez la ele.
Le spun durerea mea!
As vrea si pentru o clipa,
Cu ori si care pret,
Doi ochi la fel ca astrii
Ce-i voi iubi pe veci.
Si doua maini dibace,
Ce ma strangeau la piet,
Si-acele buze dulci,
Si glasul acela bland,
Ce-mi alinau mereu
Durerea, suferinta;
Si imi sopteau adesea:
" Pe veci voi fi al tau! "
Oh, Suflet! Unde ai disparut?!
