Vampirul ce mi-a rapit inima

Capitolul 12 "Rapirea"

Merg linistita prin padure si reflectez asupra gandurilor mele, tin cartea groasa in maini si as dori sa o deschid sa patrund in lumea creaturilor ciudate. Nici pana in acest moment nu pot sa realizez ce defapt se intampla. Oare chiar e adevarat? Damon si Carlos sunt vampiri iar Bella e vrajitoare? Dar cum? Niciodata nu am am crezut in asa ceva ,dar am vazut, am vazut cu ochii mei ce pot face prietenii si iubitul meu, si totusi ,nu visez.
Mai am putin si ies din padure dar brusc m-a cuprins frica, de ce simt oare ca ma urmareste cineva?! Nu am curaj sa ma intorc, incerc sa maresc pasul , cand aud un zgomot in spatele meu , probabil e doar un animalut, dar nu , zgomotul devine din ce in ce mai puternic , ceea ce inseamna ca se apropie tot mai mult de mine. Simt doua brate ce ma apuca de mijloc si sunt luata pe sus...
~
-Katherine Arbacle ! Kate ,hei Kate. Parca aud o voce , dar e una necunoscuta.
Incerc sa deschid ochii dar nu am puterile necesare, ma fortez pana reusesc , dar acum sunt orbita de lumina puternica, inchid si deschid ochii pana in sfarsit pot sa vad normal, privirea imi era indreptata catre un geam mare si sclipitor , apoi intorc capul si vad o tanara necunoscuta:
-Oh , in sfarsit, credeam ca nu iti mai revii! spune ea cu un entuziasm negativ.
-Tu cine esti si ce caut eu aici ? incerc sa scot cateva cuvinte.
-Eh, nu ma stii? Pacat, pacat, sunt Jeniffer Lopez si tu ai fost adusa de vant aici!
-Acum fara sarcazm si raspunde-mi la intrebari!
-Hai fata, nici haz nu ai , nu prea cred ca o sa ne intelegem!
-Si pana la urma cine esti?
-Ma numesc ...
Nu termina de zis ca apare pe usa Ralph .. stai !ce? Ralph??
-Se numeste Rachel , Rachel Smith . Intervine el.
-Ralph? tu?
-Da, eu!
-De ce sunt eu aici?
-Pentru ca meriti!
-Bun raspuns! Si de ce as merita?
-Rachel, scumpo , poti iesi putin, sa discut cu ea?
-Okay!
-Fiindca ai ales sa te indragostesti de Damon in loc sa ma faci pe mine fericit!
-Vrei sa zici ca tu m-ai rapit? 
-Asa ceva.
-Deci m-ai rapit fiindca trebuia de tine sa ma indragostesc, da? Si cum puteam face eu asta, cand nici macar nu te vazusem atunci cand l-am cunoscut pe Damon, abia acum te vad si ,oricum ,cine s-ar indragosti de tine?!
-Mhh, zici ca nu am nimic atragator , sau cum?
-Nu mai conteaza asta, dar oare poate schimba ceva daca m-ai rapit si m-ai adus aici ?
Porneste sa zica ceva ,dar un zgomot il deranjeaza, era telefonul meu care se afla pe o masuta din mijlocul camerei, eu ma ridic sa il iau , dar ma apuca o durere ingrozitoare de cap si o ameteala de simteam ca nu mai traiesc.

-Stai culcata!
-Da-mi telefonul!!! tip la el.
-Hmm, sa vedem cine o suna pe frumoasa ametita! te suna iubitelul, sa raspund? nu, mai bine nu!
-Da-mi telefonul acum!
Atunci el raspunse si puse la difuzor sa aud si eu.
"Buna Kate, ce s-a intamplat, ti-am spus sa ma suni cand ajungi acasa! De ce nu ai facut-o?" 
-Vino si ia-ma de aici !!! spun eu disperata in speranta sa ma auda.
-Degeaba , nu te poate auzi , am dezactivat sunetul. Spuse el ranjind.
-Ticalosule!!! Tip la el .
"Aloo,Kate,iubito ,ma auzi? Aloo"
 Ralph puse receptorul si eu ii zic.
-Lasa-ma sa plec,te voi ura toata viata daca nu o faci! 
-Oh, doar nu crezi ca o sa iti zic un simplu "Gata ,poti sa pleci ,esti libera" Nu draguta, cand hotatasc atunci te las.
-Dracu' sa te ia!
Din perspectiva lui Damon:
Ce s-o fi intamplat , imi fac griji, daca a patit ceva, oh nu, nu accept asa ceva, ma duc la ea acasa, da, asta trebuie sa fac.
Ies din casa si in cateva secunde sunt la usa ei, ma gandeam ca ar fi mai politicos sa intru pe usa decat pe fereastra. Bat in usa si apare o doamna de vreo 38 ani,ce sa zic,arata binisor,dar observ ca a plans , are ochii rosii si umflati, e mama Katherinei. 

-Buna ziua doamna Fernanda Arbacle, Katherine e acasa? s-a intamplat ceva? Plangeti. A patit ea ceva? rostesc ingrijorat.
-Buna ziua, tu cine esti? Nu ,Kate nu e acasa de ieri, imi fac griji, nu m-a telefonat, nimic. Tu o cunosti?
-Eu sunt Damon, incantat. Da o cunosc ... Vreau sa zic mai mult dar sunt oprita de catre ea.
-Stii ceva, mai bine ai intra sa discutam! imi spune doamna Fernanda.
Ne asezam pe canapea si incepem discutia.
-Deci de unde o cunosti? cine este ea pentru tine?
-In primul rand suntem colegi de clasa... Iar ma intrerupe.
-Deci nu a venit pe la scoala si iti faceai griji?
-Nu, defapt nici eu nu am fost la scoala, insa tot imi faceam griji, stiti, observ ca Kate nu v-a pus, dar noi, suntem impreuna si ne iubim mult, nustiu ce ve-ti zice , poate o sa fiti contra sau...
-Nu sunt contra, defapt chiar imi pari de treaba, dar acum imi zici cand ai vazut-o ultima data.
-Pai asta a fost aseara , a fost la mine , apropo nu locuiesc departe, in padure. Cand Kate s-a hotarat sa vina acasa i-am propus sa o conduc, imi faceam griji, o imploram sa vin cu ea, dar ea a zis ca se descurca. I-am spus sa ma sune cand ajunge acasa, sa stiu daca e in regula, insa nu a facut-o.