Two Angels || Pauza ||

Capitolul 2

Hana's P.O.V

Clipesc în repetate rânduri privind tavanul încercând să-mi clarific vederea. Îmi îndrept capul în partea dreaptă şi vad nişte perdele lungi care nu lasau prea mult soarele sa patrunda in incapere. M-am ridicat cu greu in şezut, privind în jurul meu. Am observat o femeie lângă marginea patului, privindu-mă amuzată. Era îmbrăcată într-un halat alb şi ţinea în mână nişte hârtii.

- Unde sunt? întreb confuza incercand sa-i atrag atentia. Nici nu se deranja să-mi răspundă, continua să studieze acele hârţoage, ignorându-mă.

- La spital, spune după aproximativ un minut, nu-i evident?

- Ce fel de spital mai e şi ăsta? Aici sunt doar un pat şi o măsuţă. Îi spun analizând întreaga încăpere. Unde sunt toate aparatele?

- Ce aparate? mă întreabă râzând.

Ma uit ciudat la ea si abia apoi realizez ca eu chiar ma aflam intr-un spital din cauza accidentului! Am supravieţuit? Cum? Sora mea şi tata au supravieţuit si ei? Ma agitam si imi tot puneam întrebări în gând până când vocea ei răguşită m-a întrerupt.

- Aţi avut noroc..

- "Aţi"? o întreb tresărind.

- Da, tu şi fata care era cu tine.

Yukia e în viaţă? La auzul acestor cuvinte, m-am ridicat imediat din pat. La primul pas pe care l-am făcut, aproape ca mi-am pierdut echilibrul. Mă durea fiecare părticică din corp.

- Trebuie să te odihneşti!

Nu am băgat de seamă ce mi-a spus, mă concentram doar pe faptul că Yukia e pe undeva pe aici. Am ieşit din acea cameră,durerea accentuându-se la fiecare pas. Mergeam privind fiecare sală dar degeaba, nu o vedeam nicăieri.
Din cauza neatenţiei, m-am izbit de o femeie înaltă ce avea părul lung şi blond prins în două codiţe la spate.
S-a întors spre mine cu un zâmbet larg pe faţă, eu aţintindu-mi privirea către sânii ei enormi.

- Deci tu eşti una din acele două fete! exclamă ea.

- Huh? Da, presupun. Tu cine eşti?

- Cum adică cine sunt? mă întreabă pe un ton asurzitor, zămbetul ei dispărând. Sunt Tsunade, al 5-lea hokage!

- Hokage? Ce a aia?

- Ce? Nu stii ce e un hogake? ţipa şi se agita mişcându-şi sânii uriaşi.

Colţurile gurii mele s-au încreţit si cu greu mă abţineam să nu izbucnesc într-un râs zgomotos.

În cele din urmă m-a condus în sala unde era sora mea. Mi-am croit drum către ea privind bandajul ce îi înfăşura întreaga frunte.

- Yukia! am spus mai mult în şoaptă, dar se pare că m-a auzit oricum pentru că şi-a deschis ochii.

- Hana!... a spus zâmbind.

Yukia's P.O.V

Imediat ce am zarit-o, o piatră mi s-a ridicat de pe suflet. Sunt aşa fericită că este bine și că se află aici cu mine.

- Cum te simți? mă întreabă îngrijorată cercetându-mi bandajul de pe frunte.

- Sunt bine, nu-ți face griji! îi spun încercând s-o liniștesc. Adevarul e că asistenta a exagerat puțin, având în vedere faptul că nu mă doare aşa rău.

- Fetelor, vă voi lăsa să vă odihniți acum, dar va trebui să discutăm, se aude glasul lui Tsunade, care se indrepta spre iesire.

- Stai! o opresc. Ce s-a întâmplat cu cei doi bărbaţi care erau cu noi? o întreb si înghit in sec la menționarea ultimelor două cuvinte. Nu vreau sa cred că tatăl nostru este mort. Nu pot suporta asta.

- Sunteți sigure ca vreți să discutați despre asta acum? ne întreabă frecându-și ochii cu degetele. Mă uit la Hana cerându-i parerea, iar ea aprobă din cap.

- Da! Tata..., tata e bine?

-Uitați fetelor, știu ca ați suferit un accident destul de serios și nici eu nu-mi pot explica cum s-a petrecut asta, dar trebuie să rămâneți calme până aflăm ce s-a întâmplat, iar în legătură cu intrebarea ta , n-am nici-o idee despre ce vorbesti. Sunteti singurele persoane pe care le-am gasit...

-Nu, nu este posibil, o întrerupe Hana. În avion nu ne aflam doar noi doua, tatal nostru și pilotul erau cu noi.

-Avion, pilot? Fetelor, cred ca ar trebui să vă odihniți puțin.

Nu este posibil. Nimic nu are sens. Nu se poate să nu-i fi găsit pe ei, sau trupurile lor. Încerc cu disperare să-mi înlătur gândul acesta din minte și mă ridic din pat făcând câțiva pași către Tsunade.

-Unde ne aflăm ?

-Sunteți aici, in satul Konoha.