Sunt în fața ușii ei și ceva mă reține să ciocăn.
Într-un final bat și apare mama ei, îmbrăcată în negru și cu lacrimi în ochi.
- Pot vorbi cu Montserrat? o întreb pe femeie.
- Poți, doar dacă poți vorbi cu morții, îmi răspunde și simt cum cerul îmi cade în cap.
Am fugit cât m-au ținut picioarele. Refuz să cred asta!
CITEȘTI
O fată și o carte
Short StoryTot ce te înconjoară te poate face să nu vezi ceea ce contează. Trăiau unul pentru celălalt, dar și-au dat prea târziu seama. 20.05.2016 - #100 in Proza scurta 22.05.2016 - #70 in Proza scurta ©LaraBlais 2016
