Tin în mână caietul ei și privesc șinele trenului cum se bălăngăne. Plouă ușor iar lacrimile nu mi se observă. De ce am fost atât de dobitoc încât să nu-mi dau seama de sentimentele ce le simt pentru ea? Dar e prea târziu. Ea nu mai e, nu mai e timp de noi, ne-am dat seama prea târziu de asta.
Strâng mai tare caietul la piept și văd trenul în apropiere. Fac doar un singur pas în față, simțind că sunt cu ea acum.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
