ȘCOALA DE CORECȚIE

Rebeca Danner

              Hei
                  Mã numesc Rebeca Danner,
             am 17 ani , părul șaten, ochii
             verzi, sunt din N.Y. Sunt o fire
             sociabilă și îmi place să-mi
             petrec timpul cu prietenii mei,
             și sã facem multe prostioare de
             care sã ne aducem aminte mai
             târziu, și să le povestim cu drag
             copiilor si nepoților noștri .

Acum sunt în așa-zisul autocar care mă va duce spre paradis, ar fi bine dacã ar fi fost așa , dar din pãcate sunt în drum spre școala de corecție la care m-au obligat părinții mei să merg. Sigur vă întrebați,ce am făcut ?
Pãi sã zicem cã am fost în locul nepotrivit la timpul nepotrivit .
Flashbake
Ora 20:00.
Eram în camera mea și o așteptam pe buna mea prietenă, Ema.
Am auzit un claxon și mi-am dat seama că Ema sosise.
Mi-am luat geanta , telefonul ,niște bani si cheile de la mașina mea , un Audi R8 , iubesc mașina asta. Când am ieșit din garaj ,am vazut-o pe Ema într-un Ferrari, negru mat.
         
         Ema este cea mai bună prietena a mea , îmi este ca o soră . Ea este blondă, are ochii cãprui . Avem multe lucruri în comun. Amandurora ne place să participãm la curse.

-Hei Beca ( așa îmi spun prietenii) .
-Hei. Mergem ? Spun eu.
-Bineînțeles. În seara asta vreau să ajung pe primul loc în cursă.Spune Ema.
-Sper că te mulțumești cu locul 2, pentru că n-ai șanse să mă întreci.Spun eu
-Mai vedem noi . Spune Ema.
Am închis geamul, și am plecat spre locul unde se țin cursele .
Când am ajuns , l-am vãzut pe Justin .
          
          Justin este cel care îmi aranjeazã cursele . E un baiat șaten ,cu ochi albaștri. Îmi este un prieten bun, care mã ajutã de fiecare datã cãnd am o problemă.

-Hei Justin , ai pariat pentru vreo cursã? Zic eu
-Bineînțeles printesă.Du-te că începe cursa . Baftă.
-Merci Justin.:*
Am ajuns la linia de start,în fața noastrã stã o fatã brunetã , care este mai mult dezbrãcatã decât îmbrãcatã.
În mânã ține un pistol îndreptat spre cer ,publicul face numãratoarea inversã, iar fata apasã pe trãgaci.
Am trecut foarte ușor de primele curbe, iar în stânga mea am vãzut o mașinã care a ieșit din traseu, s-a rostogolit de cateva ori, iar atunci am oprit , am ieșit din mașina și m-am dus spre acea mașinã.
Când eram aproape de mașină, am auzit multe sunete provocate de girofarele poliției. Toți au început să fugă să nu-i prindă dar eu nu o puteam face , am ajuns în fața mașinii din care deja ieșea fum . Am deschis portiera din partea volanului, și am încercat sã scot persoana ce era prinsã acolo.Am deschis centura si l-am scos afara . Era un bãiat, cred ca avea între 18 - 20 de ani. Avea foarte multe rani provocate de la acest accident.Câțiva polițiști au venit spre noi iar mie mi-au spus să mă distanțez si să ridic mâinile . Am făcut cum mi-au spus . Iar după le-am povestit ce s-a întamplat. M-au adus acasă și aici a început "spectacolul" .
- Rebeca parcă ți-am spus să nu mai mergi la acele curse . A țipat mama la mine .
-Mamă dar asta-mi place să fac . Am zis eu iar după m-am dus în camera mea.
Dupã 30 de minute ..
Cineva bate le ușa camerei mele.
-Rebeca poți coborâ până în sufragerie? Spune mama acum mult mai calmă.
-Vin imediat . Zic eu
Când am coborât în sufragerie, pe canapea mă așteptau pãrinții mei.
-Ia loc te rog . Spune tata.
-Rebeca înțelegem că ai vrut sã ajuți acea persoană, și chiar dacă ai fãcut un bine, nu ne-ai ascultat, tot te-ai dus la acele curse. Spune mama.
-Știu, și îmi pare rau . Spun eu mai mult în șoaptă
-Îmi pare rau Rebeca , dar noi am hotărât sã mergi la școala de corecție din L.A . Este spre binele tău. Spune mama.
-Poftim? Nu puteți face asta , nu vreau sã plec de aici, de lângã voi, de lângã prietenii mei . Spun eu cu lacrimi in ochi.
-Îmi pare rau Rebeca , dar te va ajuta .
And Flashbake
Și așa am ajuns eu aici. Au trecut mai mult de 5 ore de când am ajuns în aeroportul L.A-ului . Și de cand sunt în acest autocar . În sfârșit am ajuns în fața unor porți mari de fier, se deschid imediat ce suntem in fața lor.
La intrare ne-au dat o foaie cu orarul si cu numãrul camerei în care vom sta pe perioada acestei ''vacanțe".
În curtea școlii erau foarte multe persoane , de diferite nații, unii erau dupã cum arâtau, mai timizi,tocilari, și nu-mi dau seama cum au ajuns acolo, cred ca erau prea cuminți.:))
Altele erau mai mult dezbracate decât îmbracate, cred cã erau panaramele școlii.
Un grup de bãieți mi-au atras atenția, se vedeau dupã ei cã erau bad boy școlii.Unul dintre ei mi-a atras cel mai mult atenția, era șaten , cu ochi caprui, cred că avea 16-17 ani, era îmbrãcat într-o pereche de blugi negri, un tricou alb si o geacã de piele peste . Când am observat cã și el se uita la mine mi-am dat seama cã trecuserã câteva minute de când mã holbam la el.Mi-am dat o palmã mintalã si mi-am îndreptat spre cabanele fetelor.Pe foaie aveam notat , cabana numãrul 48. Mi-am îndreptat atenția spre ele iar când am vazut cabana cu numarul 48 m-am îndreptat spre ea . Am intrat într-un hol care avea în partea stângã 2 uși , am intrat în prima și mi-am dat seama că aici este "dormitorul" , în camera erau 2 paturi, 2 dulapuri , și noptiere, câteva tablouri pe pereți și cam atat . Am hotarât să-mi despachetez lucrurile iar apoi voi iesi în curtea școlii, si voi vedea ce trebuie sã fac de acum încolo.
În timp ce îmi puneam hainele în dulap, ușa se deschise iar pe ea intrase o fată , cu pãr șaten, ochii îi avea negrii, era cam cât mine la înalțime , mai exact , 1 65- 1 70 .
-Hei , eu sunt Kate, noua ta colegă de cameră. Spune ea , și un zâmbet ii apare pe fața.
-Hei, eu sunt Rebeca dar lumea îmi spune Beca. Îmi pare bine de cunoștințã. Spun eu.
-Mi-ar face plãcere dacã am fi prietene, ce zici, vrei ? Spune ea, se pare cã nu e timidã , ceea ce îmi place.
-Desigur. Spun eu.
Ea se așeazã pe unul din paturi , iar eu mă pun lângã ea.
-Și cum de ai ajuns în acest loc? Nu-mi pari o fatã atât de rea încât sâ facã o prostie așa mare. Spun eu .
-Îmi place bãtaia.Spune ea iar imediat începem amândoua sã râdem .
-Ohh.Ce s-a întamplat? Spun eu când m-am oprit din râs .
-Pãi , sã zicem ca la vechea mea școalã am avut câteva neînțelegeri cu o panaramã, și într-o zi m-a pus tare la încercare , nu m-am mai putut stapâni si am facut-o sã-și regrete toate cuvintele pe care mi le-a adresat.Spune ea și un zâmbet îi apre pe fața . Nu am omorât-o dar i-a fost de ajuns acea bãtaie, iar pãrinții mei m-au obligat sã vin aici . Spune ea
-Ohh.Zic eu
-Și tu, de ce ești aici?Spune ea
I-am povestit tot ce s-a întamplat , iar dupã m-a ajutat sã-mi despachetez lucrurile . Dupã ce am terminat am ieșit cu ea în curtea școlii. Ne-am îndreptat atenția spre scena ce statea în mijlocul curții.
-Bunã ziua elevi, mã numesc Emily Smith, și sunt directoarea acestei școli. Vreau sã le urez bun venit celor ce sunt aici pentru prima oarã , și sper ca acest timp cât vor sta aici sã ii ajute .
Dupã ce a coborât așa'zisa directoare, toatã lumea au început sã șușoteascã, ce lume bârfitaoare...