Prolog

199 23 3
                                    

Cursă cu Diavoulul!

Lacrimile erau deja uscate pe obrajii mei, am încetat de câteva ore bune să plâng, nu ajută la nimic. Dar nu înteleg unde sunt. Încă am mâinile legate, însă ce mă enervează cel mai tare este liniştea. Liniştea dinaintea furtunii. Cert este că o să mor cât de curând. Nu îmi este frică de moarte, îmi este frică de modul în  care voi muri, dar cel mai mult de faptul că o să îl pierd pe Harry. Nu vreau să sufere din cauza mea. Am fost trasă din gândurile mele când am auzit o uşă deschizându-se, pe ea intrând un bărbat solid şi destul de înalt. Lacrimile au început să apară iar fără să le pot stăpâni.

"Ce ai zice să ne jucăm puțin." Vocea rece a bărbatului se auzea în toată camera."Să văd și eu ce are Styles așa prețios."

Bărbatul a început să facă paşi în faţă, acum fiind doar la câțiva centimetri depărtare de mine. Am tresărit când mi-am simțit gleznele trase în față. Bărbatul mi-a depărtat picioarele și a început să-si desfacă cureaua.

"N-nu te rog, t-te implor!" Am spus cu vocea bâlbâită.

"Mă tem că nu se poate, ai ajuns în Iad, iar eu sunt Diavolul." Bărbatul ar râs batjocoritor, "O să mă răzbun pe Styles, și după ce o să ți-o trag, o să-i trimit iubițelului tău un clip cu tine implorând milă, și știi,"a râs scurt "n-o s-o primești."




'Corectat'

 THUGUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum