Gigi's POV:
Îi inchid nervoasa Selenei dupa ce ne-am certat minute bune la telefon. Uneori chiar nu o inteleg. Nu este in stare sa aleaga intre baiatul care a ranit-o acum mult timp in urma si intre o noua oportunitate de a-si reface viata. Incercand sa-mi alung gandurile pesimiste, dau drumul televizorului,hotarandu-ma sa evit canalele cu stiri mondene, insa ,cand am ajuns pe canalul 7 am incremenit. O doamne ce accident! O masina a intrat intr-un autobuz plin cu oameni. Soferul si pasagerul autovehiculului au ajuns de urgenta la spital,starea lor fiind foarte grava. Decid sa las pe acest post pentru a fii la curent cu noutatile.
<<BREAKING NEWS>>
"Se pare ca soferul Jaguarului care a cauzat cumplitul accident este chiar presupusul iubit al modelului Gigi Hadid, pasagerul sau fiind surprins la randul lui invartindu-se prin aceste cercuri."
Am simtit imediat cum ochii mi s-au umplut de lacrimi. Nu-mi puteam crede urechilor. Chiar este adevarat? Cand viata mea incepea sa devina din ce in ce mai frumoasa, totul se destrama.
-Ce caut inca aici? Imi spun mai mult vorbind in soapta, clatinandu-ma si tremurand din cauza socului puternic. Mi-am luat cat am putut de repede cheile masinii si am pornit spre spital. In 10 minute eram deja in holul enorm al spitalului central.
-Ma scuzati! Opresc o asistenta cu niste perfuzii in mana.
-Sunteti bine domnisoara? Ma intreaba socata de aspectul meu probabil. Nu cred ca pot sa arat asa de rau...deja.
-Aici este internat Zayn ....Malik? Spun balbaindu-ma, nelinistea citindumi-se in glas foarte clar.
-Da! Pentru vizite puteti intreba la recepti..... Nu am asteptat ca asistenta sa termine ce avea de spus ca am si pornit in fuga spre receptia din centru, fiind aproape sa daram vreo doi pacienti pana la destinatie.
-As vrea sa-l vad pe Zayn Malik! Glasul meu a fost atat de ridicat incat am facut-o pe biata asistenta sa tresara usor de pe locul ei.
-Ma tem ca numai membrii familiei sale ii pot face vizite. Mi-a raspuns sec, fiind vizibil faptul ca slujba ei o plictiseste de moarte.
-Atunci pot vorbi cu ei? Imi puteti spune daca au ajuns? Incep sa devin mai nelinistita, tremuratul accentuindu-se din minut in minut.
-Nu am putut da de nici o ruda. Parintii sai nu figureaza in niciun act ce are legatura cu Zayn. Dar,in schimb, parintii baiatului ce se afla pe scaunul din dreapta erau tutorii sai. Puteti discuta cu ei. Sunt in sala de asteptare.
-Multumesc! Nu mai am timp de pierdut. Sala de asteptare, sala de asteptare..... Uite-o!
Am intrat cu sfiala inauntru, cautandu-i din priviri pe parintii lui Joe. Pe mama sa am vazut-o numai intr-o poza de acum doi ani,din casa baietilor. "Cred ca ea e."
-Buna ziua...
-O draga mea! Ce ai patit? Ma intreb de unde atata atentie. Nici nu ma cunostea...in spatele ei era o oglinda in care,din pacate, mi-am vazut reflexia. Aratam penibil, rimelul curs pe obrajii mei din cauza lacrimilor ce au cazut in tot acest timp si parul meu ciufulit ma fac sa arat deplorabil. Dar nu asta este ceea ce conteaza in momentul de fata.
-Tu esti prietena lui Zayn, nu-i asa? Nu am fost capabila sa articulez niciun cuvant, dand numai aprobator din cap. - Amandoi sunt la reanimare. Mi-a spus barbatul incercand sa schiteze un zambet fals. Daca recuperarea lor merge bine, vor fi externati peste 5 zile. "Chiar este adevarat?"
-P-p-pot sa-l vad?
-Salonul lui Zayn este primul de dupa colt. Imi spune iar apoi doamna Sugg m-a imbratisat atat de strans, facandu-ma sa cred ca situatia in care ii este fiul a macinat-o cumplit. Dupa ce ma elibereaza din stransoare, face o expresie de "Poti sa mergi. Eu sunt bine" Nu am asteptat nimic mai mult, asa ca in cateva secunde eram deja cu mana pe clanta. Un lucru straniu m-a facut insa sa nu deschid imediat usa.
-Oare chiar il iubesc oe pacaliciul asta? Oare merita toate lacrimile varsate pentru el? Oare EL tine la mine? Nu s-a deschis niciodata in fata mea, ceea ce ma cam pune pe ganduri. Imi tot repetam intrebarile acestea in minte, pana cand mi-am luat inima in dinti si am intrat in salon.
-Gigi..? Timp de doua minute, sau chaiar mai mult, stau incremenita in tocul usii, uitandu-ma la el. Ochii lui,o data luminosi, incepusera sa capete o nuanta de mov inchis iar fata ii era mai pala ca a unei fantome.
-Zayn... Lacrimile au inceput sa-mi curga siroaie pe obraz. Zayn! Am fugit spre el prinzandu-l de gat cu putere.
-Auu.
-O Doamne imi pare asa de rau. Ingrijorarea a pus stapanire pe mine, lucru care il face pe Zayn sa se uite la mine ca la o creatura.
-Pleca! S-a rastit intr-un final, tipatul sau auzindu-se in tot spitalul. Acum!
-Nu! Nu mai suport Zayn! Asa te comporti cu toti oamenii care vor sa te ajute? Simt cum incep sa plang mai tare. Uita-te la mine! Cu mare atentie! Tu stii ca nu am mai plans in viata mea atat de mult pentru un baiat? Tu realizezi ca indepartezi orice persoana tine la tine? Nu te mira de ce nu mai ai parin- nu apuc sa termin fraza ca mana sa imi prinde incheietura, tragndu-ma in asa hal incat fetele noastre erau despartite numai de doi centimetri.
-Tu nu stii nimic! Nimic! Era atat de nervos, incat in ochii sai i se putea citi furia si dispretul pe care mi le poarta.
-Atunci ajuta-ma sa inteleg. Spun cu un ton gentil, sarutandu-l la finalul iesirii mele nervoase. El si-a pus bratul pe talia mea, mana mea ajungand in spatele capului sau, asezandu-se pe ceafa. In acest fel am reusit sa adancesc sarutul, care devenise atat de pasional incat ne -am oprit numai pentru a lua o gura de aer.
-Nu stiu daca pot....
-De ce ti -e teama, Zayn?
-Ca ma vei parasi ca toti ceilalti...
Golanul care credeam la inceput ca este acum a dovedit ca are sentimente. In cele doua zile care au trecut de la incident, nu am reusit sa ma apropii atat de mult de Zayn, fiind numai "prieteni cu beneficii".
-Nu te voi parasi.. Nu poti sa lasi in urma persoanele pe care le iubesti..
-...ce vrei sa stii? M-a intrebat cu un ton asa de stins si ragusit, incat pana si mie, care eram la doi centimetri de gura lui, mi-a fost greu sa-l aud.
-Unde sunt parintii tai?
-Pai singurul dintre ei care mai e in viata e mama.
-Tatal tau?
-L-a omorat... Tata avea probleme cu alcoolul si ne batea frecvent. Intr-o seara tata a batut-o in asa hal pe mama incat a lasat-o incostienta. Din cauza socului, am adormit sub pat,acolo unde ma ascunsesem. M-am trezit pe un pat de spital, langa mine fiind parintii lui Joe. I-am auzit vorbind cu doctorii despre cum ma vor adopta. Am aflat ulterior ca mama l-a omorat in somn pe "tata" si a fost condamnata la un an de inchisoare cu suspendare. A iesit insa dupa 6 luni pentru buna purtare. A fost de acord sa ma mut in New York cu parintii mei adoptivi si cu Joe. Au un suflet asa de bun incat au acceptat sa ma ia cu ei si sa-mi ofere o viata mai buna si eu i-am multumit intrand in mafie...destept...S-a oprit dintr-o data. Din tonul vocii sale am inteles ca, daca mai continua, avea sa planga si nu mai suport inca un soc emotional pe ziua de azi. Asa ca dupa ce a terminat de spus povestea, mi-am pus capul pe pieptul lui, adormind in auzul bataii inimii lui.
