Timp de o lună , mama nu a mai vorbit cu noi, stătea doar în cameră. Eu și tata nu mai știam ce să facem.
La cină, tata mi-a povestit despre o cabană din copilarie.. Care se afla in acest oraș. A spus că in weekend putem merge acolo. Când am terminat de mâncat.. M-am oferit să o ajut pe mama la spălatul vaselor. După jumătate de oră, am întrebat-o pe mama, ce a văzut la subsol.
Mama s-a oprit din spălatul vaselor și s-a uitat in ochii mei.
- Am vrut să deschid dulapul.. Iar dintr-o dată.. Ceva ma atacat.
Eu nu am crezut-o pe mama.. Credeam că.. Poate și-a imaginat..
Dar mi-a arătat tăietura adâncă de pe spatele ei.. Și m-am speriat.
Am vrut să i-au telefonul să sun la salvare , dar ceva sau cineva ma împins în perete. Mama mea s-a pus în genunchi și a început să plângă în hohote și să strige "Lasă-mi familia în pacee!"
Eu eram leșinată pe jos , dar auzeam totul. Tatăl meu dormea, nu a auzit nimic.
Mama ma tras până la camera mea și ma pus in pat.
*Dimineața*
Am fugit la părinții mei dar nu i-am găsit.. Am mers în bucătărie și am găsit un bilet pe masă.. Era de la mama..
"Draga mea, noi am plecat la cumpărături. Nu stăm mult, ai grijă de tine."
După faza de aseară.. Am decis să nu stau în casă, așa că am mers la o plimbare.
Lângă casa mea.. Era un parc .
M-am pus pe o bancă..
