Toate privirile se îndreptau spre ei. Mai degrabă, spre Melody. Ea era atractia aici. Melody observa atentia primita si ii trase atentia lui Alex.
-De ce se uita la noi? Intreaba ea suspecta. Nu voia sa atraga prea mult atentia. Niciodata nu i-a placut sa fie prea bagata in seama.
-Nu te uita la ei si gata. Ii spune el rece si ea a inteles ca trebuie sa taca. "De ce m-a chemat aici daca voia sa ma ignore?" se gandi ea si apoi arunca o privire in sala. Anna era acolo. Se uita si ea la Melody. Nu stia ce e neintregula cu Alex sau ce e neinregula cu ea. Poate ea era problema. Ajunsesera in sfarsit in partea unde se poate comanda mancare. Se bucura ca nu mai este in raza vizuala a oamenilor din sala.
-Alex, o voce se aude in spatele celor doi. Se intoarsera si vazura figuta unui baiat. Era brunet si avea ochii verzi. Era dragut, dar nu la fel ca Alex.
-Buna Troy, saluta el inapoi. Melody ramase muta. Nu vroia sa se bage in seama cu copii de aici.
-Si tu te numesti... Spune el si fata tresare.
-Melody, spune ea si respectivul baiat ii zambeste.
-Frumos nume, o complimenteaza Troy si Melody roseste. Alex observa si se enerva. Nu voia ca Troy sa se bage. Nu acum. Stie prea multe despre el. Nu voia ca Melody sa afle lucruri despre el. Nu acum.
-Noi o sa plecam, spune Alex si fata lui Troy se incrunta.
-Dar de ce Alex? Doar nu vrei... Voia sa continue dar Alex il apuca de umar.
- Acum pleci. Maraie el si Troy da din cap. Dupa ce ii elibera haina, fugi de acolo. Melody era stupefiata. Nu a vazut latura asta a lui Alex. Nu stia ca poate fi asa.
-Haide sa comandam. Mergem in camera mea. Spune el dintr-o data. "De ce e asa dur?" gandi din nou Melody. Asta ii da de meditat. Nu stie dar, vrea sa afle. Trebuie sa afle. Ea nu mai spusese nimic. Nu vrea ca el sa tipe la ea. Au comanadat doua pizza si cola. Alex a platit tot si din cauza asta Melody s-a evervat.
-Lasa-ma sa platesc jumatate. Se milogeste ea.
-Nici gand. Ii spune el, enervand-o si mai tare pe Melody. Ea a obosit să îi mai ceara să plătească jumătate așa ca renunțase. În timp ce se îndreptau spre ieșire, Melody din nou se simți arsă de privirilor celorlalți. Auzea șușoteli și râsete superioare și încerca să le evite pe cât posibil. Alex pe tot parcursul drumului prin cantină nu rostise niciun cuvânt. Nu voia să spună ceva greșit. Acum, regreta ca nu a plecat împreună cu ceilalți. Fără ei, se simte singur și dezvelit (știu ca suna ciudat dar am uitat cuvantul). Data viitoare o să se asigure ca merge și el în Seattle. Recunoaște, a ramas doar pentru Melody.
-Dacă ai de gând să mă eviti toată dimineata, mai bine aș pleca. Spune ea. Nu ii convenea faptul ca nu e bagata în seamă de el. De aceea a ales să plece.
- Nu. Spune el dur. Nu vreau să pleci, doar ca nu vreau să vorbesc aici. Melody aproba, gândindu-se ca are dreptate.
Cei doi au ajuns în camera, unde au început sa mănânce. Melody se uita prin camera de o singură persoană. Se aștepta să mai aibă un coleg, dar nu mai avea. Camera era aranjată și foarte curata. Se astepta la o cameră neagră sau cine știe ce prostii. Nu era. În schimb, observa o chitară. Nu îl întreba de ea, din cauza ca poate e prea personal.
-Spune-mi despre ține Melody. Îi întrerupe el gandurile. Ea se gândește la ce urma să îi zică, plănuind să nu spuna vreo prostie.
-Sunt Melody și am 18 ani. Am trăit în New York toată viață mea, la 45 de minute de aici. Părinții mei lucrează 12\24. Și am intrat cu media 10.
-Avem o tocilară, urla Alex și Mel incepe să radă. Așa a fost poreclita. Era tocilara. Așa ii spunea Jenna. Fosta ei cea mai bună prietenă. Cand acel gând îi apăru în cap, simți înțepături în ochi. "A trecut" se îmbărbăta ea și își scutura capul.
Cei doi petrecură restul dupa-mesei împreună, singuri, departe de ochii oamenilor din colegiu.
An ajuuuns omg. Nu a fost nu știu ce excursie, având în vedere ca a plouat și ca nu au fost băieți frumoși mor. Succes la simulare buburuzelor și note mari. Va iubesc muult.
-capitol needitat. O să editez probabil la vara, dacă o să mai existe cartea-
