Capitolul I Fluturasii

86 2 9
                                    

-Asaaa. Ia sa vedem. Cine vrea sa ne arate pe harta unde a avut loc batalia de la...

Ora de istorieee... Pereferata mea...
De abia pot sa mi tin ochii deschisi. Ma simt asaaa de micuta, de parca as fi inchisa intr o sticluta.

 Ma simt asaaa de micuta, de parca as fi inchisa intr o sticluta

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

E ca si cum cineva imi toarna praf de stele in ochi. Ciudata metafora. Nu ar trebui sa ma usture ochii la praful de stele? Sau poate sunt imuna la durere. Oare imi stralucesc ochii acum?? Cred ca s au facut de un galben aprins. Mi ar placea. Daaar.. Oare cine umbla cu praf de stele? Zana maseluta? Nuuu. Amm Mos Craciun.. Mos...
-Hei. Maneca?? Pass! Maneca
-Te aud, te aud. Ce e Maria?
-Cine umbla cu praf de stele? Mos.. Mos cum?
-Poftim?! Of frate. Barba-Cot, cred.
-Nuuu. Trebuie sa aiba pe Mos in fata.
-O fi Tinkerbell.
-Dar ea nu are praf de scoarta de copac? Adica praful ei vine dintr un copac ?
-Nu stiu. Intreab o pe Ces. E la fel de visatoare ca tine. Poate ea stie.
-Cesi?! Nu avem nimic in comun. Ea e obsedata de moda.
-Si tu esti obsedata de basme. Tot aia e. Hai da mi pace.
-Bine bine. Pass!! Cesi! Passssss!! Hai nu te mai fa ca citesti. Iti vad telefonul de la o posta. Nu mi mai tot arata cartea de istorie! Aaaa, revista de moda. Degeaba imi arunci privirea aia nevinovata. Tot crima e. Nu esti atenta deloc la mine..a.. adica la ora.
-Maria daca tot esti asa de atenta te poftesc la tabla.
Norocul meu.
-Ah.. a.. acum? Poate un pic mai tarziu.. nu vreau sa intrerup ora..
-Ba insist. Nu i nici un deranj.
Offf. Ma ridic. Stau in randul de langa perete, in a 3-a banca. Nu ma grabesc. Nu i musai sa ajung repede la harta. Poate am noroc si se suna. Ma uit la ceasul de pe perete. La naiba!! Mai sunt 23 de minute. Hai ca nu sunt in pericol (defapt sunt.. in prag de corijenta.. )offf cu ce ti am gresit Decebale?!? Ce am facut ca sa fiu pedepsita din cauza victoriilor marete ale lui Stefan cel Mare. Pun pariu ca numai Vlad Tepes e de vina. Da!! El mi a pregatit teapa asta! Profesoara Arghelmint a deschis catalogul. Nu prea cred ca vrea sa mi treaca un 10 ( nu m as supara, caci taaaare am nevoie de unul) Am ajuns la tabla. Wow cate ganduri poate sa ti treaca prin cap intr un timp atat de scurt. Poate am timp sa mi fac si testamentul. Nu te panica. Inspira, expiraa, inspira, expira.. aoleu nu mai pot respira! Urasc suspansul!!! Stai un pic.. panica.. panica...
-Deci Maria...
In acel moment un zgomot asurzitor a cuprins sala de clasa, peretii zguduindu se cu petere. Perfect!! Se pare ca Zana cea Buna sa hotarat sa si faca aparitea, chiar daca a fost o aparitie mai zgomotoasa. Se pare omul de servici deadea gauri in perete chiar atunci cu bormasina in clasa vecina.
-CUTREMUR!!! CUTREMUUUUR!! incep sa tip speriata ADAPOSTI VA!! SALVATI VA VIATA!! FIECARE PE CONT PROPRIU!
-AAAAAA!! urla doamna Arghelmint. SUB PANCA TOATA LUMEA!!
Colegii se bagasera sub banci, desi radeau cu lacrimi in ochi😂. Doamna profesoara, cu un aspect asemenator unui stix lung de 3 metri, incerca cu disperare sa se adaposteasca sub catreda. Profitand de confuzie si de drama profesoarei, am zbughit o pe hol. Mai erau 7 minute pana la pauza oricum. Ce geniala ma simt. Haha.
- Maria?? Aud o voce nedorita in spatele meu. Ce cauti pe hol? Inca nu s a sunat.
Era profesorul meu de pictura, domnul Trainner. E de rau. Cu el nu poti scapa basma curata.
- Pai.. e cutremur!! Da e cutremur!! Profesoara de istorie ne a spus sa evacuam scoala! Da da.
-Si de ce mergi atat de incet?
-Pai.. atunci cand este incediu sau cutremur, ca acum, este bine sa ramanem calmi ( chiar si atunci cand mințim).
-Asa?? Bravo. Dar..
BRRRRRRR
Salvata de clopotel. UNDE AI FOST CAND AM AVUT NEVOIE DE TINE. La urmatoare sedinta am sa votez sa fi inlocuit pentru ca nu ti indeplinesti serios datoriile fata de copii neajutorati care nu au timp sa si invete lectia ( ca mine=3).
-Maria?! Se aude vocea enervata a profesoarei Arghelmint. Unde esti?!
Oh nu. Nu acum. NU AICI! Sunt prea tanara ca sa am detentie. Ma intorc cu fata la profesorul Trainner si schimonosesc un zambet nevinovat ( nu ca as fi eu asa de curata) si dau sa trec pe langa el incercand sa ajung la iesire care nu era atat de departe ca harta de la tabla. Dar sansa de scapa imi aluneca printre degete atunci cand din secretariat iese doamna directoare. Iar acum vom face un calcul matematic care este pe viata si pe moarte. Avem la dispozitie 40 de secunde. Intr o casa avem o Pisica, care fiind incoltita de un Pudel iubitor de istorie incearca sa scape aruncandu i o pulpa de pui de cauciuc, care este defapt o gluma foarte proasta, deoarece cainii urasc cauciucurile. Dar din fericire Pisica castiga 2 minute ca sa scape de Pudel. Vazuta afara pisica da de un dusman mai aprig, Pictorul Doberman care turbeaza atunci cand este mintit sub bot, dar el inca nu stie ca Pisica a pacalit Pudelul, care cu spume la botut cauta pisica sa se razbune pe ea. Siiii este GAME OVER atunci cand isi face aparitia prin cartier Pitbullul cel nemilos. Cerinta: ajuta Pisicuta 😿mica si neajutorata sa scape cu viata din macelul ce va urma. Astept solutii. Nu?.. nimic?.. ASA?!?! Las ca vin tin eu minte pe toti.
Si uite asa iata ma in biblioteca scolii... parasita... uitata de toti.. Ooo uite! Cineva a scapat a bomboana. Gata va iert pe toti pentru ca ma ti parasit cand aveam mai mare nevoia de voi.. desi daca ma gandesc acum nici nu pot sa seama cu cine tot vorbesc. Eh, eu ma distrez. Ma uit la cartile din rafturi. Nu ma prea atrag ele, dar acum sunt dispusa sa fac orice ca sa treaca timpul. O luminita mica de pe perete imi capteaza privirea. Cred ca este reflexia unei vitrine. Ma uit in jur. Ciudat! Nu este nici vitrina prin jur. Pun mana in locul in care este acum ca sa am luminita pe mana, dar ea se muta mai incolo. Oooo. Interesant. Am tot fugarit luminita pana am abosit. Acum era pe tavan, rauța. Oricum eram mai curioasa sa vad de unde venea luminita asta mica si neastamparat. Poate este o cutiuta ascunsa printre carti, daaar asta ar fi insemnat sa scot toate cartile. Hmmm, teptant. De ce nu? Si asa sunt pedepsita. Ce ar mai putea sa mi faca? Dar atunci mi a venit o ideeeeeew. Nu trebuie sa scot toate cartile, trebuie sa caut locurile care sunt cele mai necautate, un loc micut pentru o cutie sau cine stie ce e chiestia aia care produce luminita aia ciudata. Huuuuiiii. Nici nu stiu de unde sa incep. Biblioteca asta in special este foarte necautata. Cred ca cartile cu un praf de deget pe ele, din ultimal raft, din fundul salii par destul de evidente pentru un ascunzis. Ia sa vedem ce fel de carti sunt. FIZICA?!?! Un sir intreg de carti de fizica. Cel mai malefic dusman al elevilor. Nici eu nu m as apropia de cartile astea viclene daca nu ar fi curiozitatea. Iau una cate una si le pun in spatele meu. Pana acum nici o cutiuta magica, si totusi luminita e in locul in care am lasat o. Iau ultima carte si dintr o data rafturile ale carui dulap eram langa cad cu tot cu carti pe mine. Acoperita de carti grele, incerc sa mi revin din soc. Cred ca imi sangereaza nasul. Fact: nu sunt imuna la durere.
-AUUUUUUUUCH!!! Tip de durere.
Se pare ca lumea intreaga vrea sa se razbune pe mine. Incerc sa ma ridic.
Dintr o data incaperea este cuprinsa de un cantecel.. lin... usor.. ca acelea din cutiile din lemn frumos pictate care canta de fiecare cand ridici capacul, acompaniate de dansul unei mici barine. Stand in cot, simt ca sunt impinsa usor inapoi, ca si cum o persoana invibizibia incearca sa ma puna inapoi in pozitia in care am fost, culcata pe spate si acoperita de carti. Sper ca nu este fantoma copilului curios care a murit in aceasi sala de biblioteca incarcand sa gaseasca locul din care venea luminita. Brrrrr. Ce imaginatia! Nu bogata, daunatoare. Ochii mi se inchid fortat, vrajiti de cantecul linistitor... nu mai simt nici o durere.. aud falfairi de aripi mici si fine, ca si cum camera a fost ivadata de fluturi.

Tuneluri prin carti prafuiteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum