Capitolul 2 Granitele realității

31 1 1
                                    

Stiti sentimentul acela dimineata, cand te trezesti cu ciripitul vioi al vrabiutelor in urechi, razele fine al soarelui iti mangaie fata, mama ta intra in camera ta cu o tava stralucitoare servindu ti clatite cu sirop de artar, cu capsuni si un pahar mare de suc de portocale, apoi te ridici plina de energie, te imbraci cu tricoul tau preferat si cu blugii tai smecheri, iti iei gentuta ta draguta si la iesire toata lumea iti ureaza o zi frumoasă, pe drum te opresti si mananci o inghetata, te intalnesti cu o prietena, dupa care te opresti intuziasmata in fata... scolii...
Nici eu!!! Dar ce sa i faci.. esti in curte, portile sunt incuiate bine cu un lacat dolofan. La revedere lume, condoleantele mele copilarie, ramas bun dulce libertate... bine ai venit inchisoare plina cu mormane de teme, călăi nemilosi cu cataloage, ore care tin veacuri intregi. Ne a mai ramas numai speranta... mica, firava... numai ea ne mai consoleaza.. numai pauza... ne mai poate oferi o farama de bucurie..
-AUUU! Hei care este problema ta?!?
Meneca ma lovise cu o carte groasa de un deget, si acum ma privea mustrator de parca era numai vina mea.
-Mai ai de gand sa meditezi mult asupra vietii, sau vei pleca din banca mea?
Sunt la scoala!? In clasa??! In banca lui Maneca?!?!! Wow! Cosmarurile chiar pot deveni realitate.
Maneca bate din picior nerabdatoare.
-Cum ar fi acum?
- Bine bine! Nu vreau sa ti zgariu nepretuita ta comoara.
Ma ridic dandu mi ochii peste cap.
- Multumesc. Chiar apreciez grija pe care o ai fata de " nepretuita" mea banca, si chiar ma bucur ca mi multumesti cu atata caldura pentru ca eu si Cesi te am dezgropat de sub un mormam de carti ieri. Cesi chiar si a rupt o unghiuta ieri si tot nu te a parasit.
Oh da. Uitasem sa le multumesc pentru ca ma ajutasera.
- Iti multunesc mare univers pentru ca ai trimis o pe Maneca sa ma calce pe nervi dis de dimineata, spun ironic.
In spatele meu Cesi izbugneste in ras luandu ma de umeri.
-Eu una ma multumesc cu faptul ca esti bine. Cred ca esti un pic ametita din cauza accidentului de ieri, dar din fericire umorul este intact.
-Sa speram ca comportamentul nepoliticos este tot din cauza accidentului de ieri, desi ma indoiesc. Adauga Maneca.
O imbratisez pe Cesi, zambind jucaus.
- Numai lui Cesi ii pasa de mine, spun scotand limba catre Maneca.
Ea imi scoate limba inapoi, iar Cesi ne acopera capetele cu jacheta ei de firma, eu si Maneca ne strangem obraji. Amandoua intindem mainile in acelasi timp dupa urechile caleilalte. Am prins o ureche!
-De cand porti tu cercei fancy cu pene exotice? o intreb razand.
- Acelasi lucru vroiam sa te intreb pe tine, aud vocea mirata a Manecai.
Dupa care rasuna vocea mandra a lui Ces:
- Va place? Le am primit de la verisoara mea din Rio, cica sunt la moda.
Izbucnim toate in ras.
-Hahaha. Of frate ce amuzant o fost, mai ales faza cu cerceii, aud o voce langa mine cam groasa pentru a fi a lui Cesi sau a Manecai.
- Belvis, dispari! Nu primim tantalai fara diploma, il cearta Cesi suparata.
-Da! chicoteste Maneca. Dar te putem accepta ca mascota.
Belvis este smecherasul clasei, parul blond inchis ciufulit si ochii albastri ar vraji pe oricine. Ii place sa se bage in seama cu toata lumea si sa si bage nasul peste tot. Prefera sa se imbrace lejer cu un tricou cu o chitara sau o trupa preferata. Il poti vedea intotdeauna cu un plovar legat imprejurul taliei, fie iarna, fie vara, acelasi plovar peste tot. Nimeni nu stie ce secret ascunde plovarul asta ( inafara de mine si Maneca =3). Prima data cand venise cu plovarul nou nout la scoala il facuse minge si incepuse sa faca pasa cu baietii, aruncandu l din greseala in fata lui Ces, fapt care a suparat o la culme. De atunci il poarta peste tot. Cred ca Belvis este indragostit luuuulea de Ces. Ohhhbh ce romantic. Hihihi.
-Uite Gigi! Aud o voce care ma zgarie pe creier, inspatele meu.Clubul Musculitelor Hidoase a adaugat un nou membru. Felicitari Belvis! Ma gandeam cat timp v a dura pana te vei alatura ratatelor astora! Hahaha!
   - Aaaa, Hanna nu ti fa griji. Nu s au ocupat toate locurile. Inca te putem primi si pe tine sau poate ai nevoie de putina consolare pentru machiajul oribil cu care ti ai manjit fata din lipsa de ispiratie.
    -Cesi e asa frumoasa cand se enerveaza, il aud pe Belvis soptind.
Am dat jacheta jos ca sa vad macelul de pe fata Hannei. Cesi nu greseste niciodata. Haha. Chiar se machiase oribil. Ce fata cu capul pe umeri s ar da cu verde si mov, sa nu mai punem la socoteala rujul galben aprins. Dap ea este Hanna. Foarte rea, foarte desteapta, foarte diva. Gigi este una dintre prietenele (sclave) ei. Dupa parerea mea o cauza pierduta. Dar asta e. Toate povestioarele trebuie sa aiba un personaj malefic.
   -Oooo! Mariaaaaa. Uite cine a intrat in clasaaaa. Ma ghionteste Belvis cu cotul.
Ma uit in fata clasei unde eraa eeeel. Am luat repede jacheta lui Ces si mi am pus o pe cap. "Eeeel" era Raul, super destept, super talentat la desen, super dragut, iar eu suuuuper convinsa ca nu o sa fim niciodata impreuna. Nu stiu de ce , dar de fiecare data cand imi vorbeste am o reactie nasoala. Pur si simplu ma comport grosolan. Offff grea e viata.
Acum ca ma gandesc mai bine..
   -De ce mai lovit cu cotul Belvis?!
   - A... Eu? Din greseala.
   - Nu din greseala.
Il trag intr un colt unde sa putem vorbi doar noi 2.
   -Scuipa tot!
   - Din reflex! Nu te mai zburli toata Maria.
   - Stii, acum  cateva zile Cesi mi a aratat un baiat chipes. A spus ca la intalnit in parcul Caroll si de atunci vorbesc in fiecare zi. Cred ca il place muuuult..
   -Nu se poate! Cesi nu vorbeste cu strainii!
   -Dar inima ta vorbeste din plin. Acum spune odata!!!!
   -Am vazut va te tot holbai la Raul si ma gandeam ca e posibil ca..
   -SHHH! Niciun cuvant sau Cesi e ca si pierduta.
   -OK ok !! Nu e ca si cum..
In spatele lui se formase o gaura in perete... ca si cum se deschisese o poarta. Nu mai eram atenta la ce se petrecea in jurul meu. Din gaura iesise un vlastar care continua sa creasca pana se transforma intr un copac urias care cuprinsese intreaga clasa cu crengile lui stufoase.
    -VOI VEDETI ASTA?!?!
  -Maria esti bine? intreba Belvis ingrijorat.
Tocmai atunci una dintre crengi se desprinsese si avea sa cada pe Belvis.
   -La oparte! Am strigat infiorata tragandu l la oparte, in spatele meu fiind Gigi care imi pune piedica, cad pe spate,  tragandu l si pe Belvis dupa mine.
   -Auuu, Maria pentru ce a fost aia?!
  Atunci realizez ca eu sunt pe jos cu Belvis peste mine si 3 pasi mai incolo Raul care vine catre noi razand.
  -Date de pe mine, il inping nervoasa pe Belvis la oparte si ma ridic brusc. Dau sa ma duc in banca mea, dar ma impiedic de mana lui Belvis si cad peste Raul.
-Haha, acum ne iei rand?
Ma uit hipnotizata in ochii jucausi ai lui Raul. Dupa 2 secunde isi schimba expresia fetei.
-Aaam, n ai vrea sa te dai jos? Esti c am grea.
Poftim???
-A nu, n am de gand sa ma ridic. Stau prea bine.
Ma uit incruntata la el.
Stai!!
Ce am spus!?!?
AAAAA!!!
Poate sa fie ziua asta mai rea deatat?!?!
Ma ridic cu fata rosie pana la urechi si ma pun in banca.
-Psst. Hei Raul? Si tu tot pe jos?
-Haha, da Belvis ma gandeam sa ti tin companie.
Ma uit la cei doi care se prostesc stand inca pe jos. Probabil inca socati de la atacurile mele.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Apr 29, 2016 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Tuneluri prin carti prafuiteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum