"Thanks.I call you."

100 9 3
                                    

...am ramas fara cuvinte.Filmuletul fost apreciat de o gramada de oameni de la care primeam mesaje non-stop cu felicitari si laude.Chiar ma bucuram ca cineva imi apreciaza munca insfarsit.Am iesit la lumina si rezultatul a fost unul surpinzator.

Incercand sa raspund la cat mai multe DMuri si tweeturi ochii mei s-au oprit asupra unui tweet.Clipind des incercand sa ma conving ca vad bine,inima mea s-a oprit pentru cateva secunde,respiratia la fel si dupa totul a explodat.Am sarit de pe scaun incepand sa topai de fericire. Cadoul a ajuns la destinatie si sarbatoritului i-a placut. Un tweet simplu dar plin de dragoste care pentru mine insemna cat toate laudele si felicitarile primite vreodata. Un simplu “Thank you.You are great.“ mi-a facut inima sa se opreasca iar apoi sa bate mai repede ca niciodata.Doar el putea face asta.Doar cateva cuvinte tastate de degetele lui si ziua mea era mai frumoasa.

Am intrat pe profilul lui si dupa cum ma asteptam,acele doua cuvinte care mi le doream de atata vreme sa le vad in dreptul numelui sau,erau acolo. “Follow you“.Hai sa fiu optimista si sa imi verific si DMurile.Da! Deschid mesajul cu un zambet idiot pe care il aveam de vreo jumate de ora pe fata si ochii mei se plimbau peste scris. Un mesaj dragut era acolo. 

“Aww.Thank you so much.It was the best gift ever.The song is great and you are wonderfull.“

Obrajii mei au capatat o usoara nuanta rosie.Baiatul asa chiar stie cum sa faca o fata sa se simta speciala.Am respirat adanc si degetele mele au inceput sa tasteze.

“I‘m so happy bc you like my gift.I have made it with all my love.“ Trimis.

In timp ce asteptam un raspuns ma gandeam dece nu am reactionat altfel,dece nu simt ceva special,dece nu sunt atat de emotionata si fericita incat sa fug prin toata casa strigand.Dece? Nu simt nimic special.Simt de parca vorbesc cu...un prieten.Exact.In interiorul meu,il consider pe Justin un prieten foarte bun.Chiar ma bucur de acest lucru.Ma cam enerveaza cand lumea ii spune “Justin Bieber“.Suna atat de strain.De parca nu l-as cunoaste.Bine,adevarul e ca nu il cunosc cum e el defapt,dar il cunosc asa cum se arata si eu ma multumesc cu asta.Stiu ca e o persoana buna,sufletista, politicoasa,mereu gata sa sara in ajutor,dar poate ca nu e chiar asa.Nu am de unde sa stiu.Gandurile mi-au fost intrerupte de mesajul nou pe care tocmai il primisem.

“I felt it.You are a really sweet girl.I will be very happy to meet you.“

Of Justin,dece imi faci asta?Of course ca si eu as vrea sa te intalnesc,dar eu sunt aici si tu acolo,in celalalt capat al lumii.

“I want it too,Justin.But we are far away and that hurt.We will meet one day,I hope.“

O tristete ma cuprins brusc.Realizasem ca traim in lumi total diferite.El,cantaret celebru in toata lumea.Eu,o fata obisnuita din Romania aka Narnia.Poate destinul tine cu mine de data asta si imi ofera o sansa.Din nou gandurile mi-au fost intrerupte de un mesaj nou.Il deschid cu o oarecare ezitare.

“The distance is just a number.We will meet very soon,I promise.Can you give me your phone number?“

Un zambet mi-a aparut pe buze.Baiatul asta e incredibil de dragut.Am ramas putin socata de ultima intrebare.Ce sa fac? Daca ii dau numarul si ma suna,o sa lesin cu siguranta.Dar,e ocupat,nu cred ca are timp de telefoane.Imi iau telefonul si notez numarul.

“Aww.You are so cute.Sure,it‘s 07......“

Cred ca dupa discutia asta am nevoie de aer curat.O plimbare in parc nu o sa strice.

Mesaj nou.

“Thanks.I call you.“

Wait what?! Justin are de gand sa ma omoare. Nu apucasem sa imi termin idea ca imi aud soneria telefonului.Am privit telefonul de parca ar fi fost un O.Z.N si ezitam sa raspund.Era cu siguranta Justin deoarece era un numar necunoscut.Dupa alte cateva clipe in care am stat pe ganduri daca sa raspuns sau nu am ridicat telefonul.In urmatoarea clipa am auzit o voce angelica care imi spunea “Hi“.Mi-am muscat buza inferioara si am reusit sa marai un “Hi“.

Urmatoarele 20 de minute au fost pline de rasete si voi buna.Dupa doar 3 minute de vorbit cu el deja ma simteam lejer.Nu mai eram emotionata si am inceput sa vorbim despre orce ne-a venit in minte.Justin e un baiat atat de amuzant.Oricat de posomorat ai fi e imposibil sa nu razi la glumele lui.Dupa acele 20 de minute in care ne-am simtit grozav,am auzit in difuzor o voce pe fundal care ii striga numele lui Justin.Si-a cerut scuze si a spus ca trebuie sa plece.I-am multumit pentru tot si mi-a spus ca oricand am nevoie de el pot sa il sun.Asta nu a putut decat sa ma bucure.Acum,official,eram prieteni.Unul din acele multe vise marunte s-a indeplinit.Si asta e doar inceputul.

Dupa cum imi propusesem,voi iesi la o plimbare in parc.Mereu ma relaxez dupa o mica plimbare prin parcul linistit.Nu am mai stat pe ganduri si am pornit pentru a avea destul timp sa ajung acasa inainte sa se intunece.

       .In parc.

Linistea ce stapanea parcul imi dadea o senzatie relaxanta.In acele momente uitam de absolut tot.Eram doar eu si cu mine insami.

M-am indreptat spre o banca libera si m-am asezat relaxandumi picioarele.Am cazut pe ganduri si am incercat sa imi fac putina ordine in minte.Toate cele intamplate azi au fost prea multe pentru mine.Negativismul si-a facut si el aparitia cu idea “A fost doar o simpla discutie.El a uitat deja totul si la telefon nu o sa iti mai raspunda.Nici mesaje nu o sa iti mai trimita,asta a fost tot.“

Da,nu imi placea cand imi veneau idei de astea in cap,dar uneori erau adevarate.Sper ca de data asta sa fie doar o idee si atat.

Am fost readusa cu picioarele pe pamant de un grup de fete care se stransesera in fata mea si imi zambeau si ma salutau cu multa caldura.Oare ce vor?

- Hey.Cu ce va pot ajuta? am spus eu schitand un zambet.

- Ne-ar placea sa ne dai un autograf.De azi suntem fanele tale.Ti-am vazut filmuletul si ne-ai impresionat pana la lacrimi.Justin a fost mandru de tine cu siguranta.au spus fetele foarte entuziasmate.

- Wow! Poi ma bucur ca va placut.Si ma bucur si mai mult ca sunteti fanele mele.Ma simt flatata.Sigur ca primiti un autograf. am zambit putin stanjenita de situatute.Am nevoie de putin timp sa ma acomodez cu intamplarile de genul asta.

Discutand cu fetele care imi devenisera prietene bune am uitat sa ma uit pe ceas.Mai era foarte putin si se intuneca.Trebuia sa ma grabesc sa ajung acasa altfel voi avea probleme cu parintii.

Mi-am luat la revedere de la fete si am pornit spre casa.

      .Acasa.

Am urcat in camera mea si m-am schimbat repede fiind extenuata si dorind doar sa ma pun in pat si sa cad intr-un somn adanc.Am intrat scurt pe Facebook si Twitter sa vad noutatile dupa care am pus telefonul pe noptiera si mi-am afundat capul in perna moale.

Chiar cand era sa adorm,telefonul meu ma avertizat ca am un mesaj nou.Oare cine trimite mesaje la ore asa tarzii? Am luat telefonul si l-am deblockat inchizand ochii brusc la contactul cu lumina puternica.Buzele mele au format un zambet perfect in timpul in care citeam randurile de pe ecran.

“Good night sweetheart.I love you.“

New LifeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum