Au trecut deja 14 ani de când am fost luat de,, părinții mei " pentru a mă antrena pentru misiuni. La 17 ani voi avea prima misiune. Asta e peste 2 zile . Voi sa o super petrecere unde va veni tot liceul și va fi... Pe cine păcălesc? Nu am prieteni. De ce? Fiindcă sunt ROBOT. Bine fie pe jumătate robot dar sunt diferit și toți rad de mine și chiar ma bat. Chiar dacă sunt robot simnt durerea fizica și psihica.
Ce să vă mai spun? Sunt frumos de crap cu ochii albastri și parul blond puțin mai lung care ma face sa par m-ai sexi decât sunt deja. Știu ma chinuie modestia dar nu-i timp de ea. Trebuie sa ma pregătesc sa plec la liceu ceea ce nu înțeleg. Știu mai multe ca toți de pe pământ și tot merg. Cică trebuie să interacționez. Da pe naiba. Cu cine când toți ma cred ciudat. Cat v-am povestit despre mine mi -am făcut dus și m.am pregătit. Sunt foarte rapid. Știu, modestia este punctul meu forte. :))
Când ajung în liceu ma îndreptam spre dulapul meu sa ma pregătesc și ca de obicei auzeam susotelile colegilor mei și râsete. ,, Ăsta nu s.a omorât încă ? ",, sigur a avut un client bun aseară " și alte lucruri de astea. Când ajung la dulap dar este închis de o mână pe care o cunosc prea bine de la câte palme am primit. Era Josh.
- Bună gay-ule.
Încercam sa îl ignor. Dar BOOM o palmă.
- Când te salut răspunzi! Ce? Nu te-a satisfăcut destul clientul de aseară?
Nu spuneam nimic. Ma uitam în jos cu lacrimi în ochi și încă o palma și încă una și tot așa. Îmi dădea palme iar eu pur și simplu stăteam cu câteva lacrimi curgându-mi pe obraji. Simțeam nevoia sa îl omor dar nu pute sa îmi afle secretul asa ca îl lăsam sa facă ce vrea.Firicele de lacrimi s.au transformat în șiroaie. M-am lăsat în jos rezemat de dulapuri. Toți se uitau la mine cu ură. Când voiam să îmi șterg lacrimile am primit un picior în burta. Ma durea. Și fizic și psihic. Nu înțeleg de ce ma urăsc atât.
- Data viitoare sa răspunzi gay-ule!
Spune și pleacă iar toți cei de pe hol , îl urmează. Rămân singur. Mereu am fost singur. După ce îmi șterg lacrimile pornesc spre clasa. Când intru toți încep sa râdă. Ma îndrept spre banca mea ultima de la geam. Imediat după mine intra și profesorul. Toate orele au trecut la fel iar în pauze eram jignit sau mai primeam palme dar nu am mai plâns. Datorita faptului ca sunt robot nu pot sa plâng decât o dată pe zi. Acum ma îndrept spre ,, casă " dacă o pot numi asa. În loc de bucătărie este sală de tras cu arcul , holul e plin de capcane, toate camerele sunt pline de probe iar eu dacă voiam să ajung în camera trebuia să le trec pe toate.
Ajuns în camera mea ma apuc de teme. În 15 minute termin tot și mă pun la încărcat. Eu nu am nevoie de somn dar trebuie sa ma încarc o data pe săptămână. Pot visa la fel ca toți doar ca prefer sa nu o fac. Mereu ma trezesc plângând pentru ca visez ca toți se iau de mine. Mda... Viața mea în vis. Dar nu strica sa încerci sa visezi.
Eram pe hol. Eram singur și ma îndreptam spre dulapul meu. Dintr-o data apar toți . Se îndreaptă amenințător de mult de mine. În fața mea apare Josh cu o față de psihopat. Se apropia de mine mine iar eu ma dădeam în spate. M-am lipit cu spatele de dulap. Nu mai aveam unde sa fug. Am închis ochii și așteptam să mă lovească. Dar lovitura întârzia sa apară. Am deschis ochii și am văzut ca lovitura a fost blocata de o mână care aparține unui băiat brunet . Nu îi vedeam fața. După ce ia dat drumul la mână ia dat un pumn după care Josh și toți ceilalți au dispărut. Brunetul s-a întors cu fața la mine . Avea ochii negri și lipsiți de viață. S-a uitat la mine apoi.... M-a sărutat apoi mi-a spus:
- Ne mai vedem noi nătărăule!
Apoi m-a mai sărutat o dată și a dispărut. Am căzut în genunchi.
M-am trezit transpirat. Ce trebuia să însemne visul ăsta? Nu am fost programat pentru a-mi imagina asemenea lucruri. Mă deconectez de la încărcător și ma pregătesc pentru liceu.
