E o poveste a unei fete pe nume Selena, o orfana ce nu are pe nimeni, viata ei consta doar in muzica din mp3 ei. Acestia ii sunt unici prieteni pe care ii are. Ce se intimpla cind se duce la un cocert la o trupa populara, dar nu si pentru ea?Cind a...
Ceea ce se intimpla in sufletul meu e de nedescris, viata mea se va schimba complet, voi scapa de iadul in care ma aflam, voi fi adoptata, imi voi dedica viata muzicii, in sfirsit voi cunoaste ce inseamna cuvintul ,,viata". E un sentiment pe care iai putea zice ca te renasti, ca iti dai seama ca intr-o clipa toata viata ta se poate schimba in rau sau bine.
Am ajuns la orfelinat, presupun ultima seara petrecuta aici, voi fi adoptata de Zack , voi locui la Casa One Direction, stai eu o sa locuiesc cu 4 baieti intr-o casa, asta va fi mai greu decit credeam, dar oricum in loc de conditiile in care ma aflu acum, o sa stau cu ei, sper sa ma accepte asa cum sunt, o sa incerc sa par amabila, adica pina acum nu am avut pe nimeni, nu pot avea incredere in ei asa tam-nisam. Hotarasc sa deviez de la subiect si sa impachetez, nu am multe lucruri: citeva tricouri, citeva perechi de pantaloni, iar bratara o port mereu pe mina, mp3 si bratara deaur cu o nota muzicala e unicul lucru ce il am de la parinti, e deja tirziu, mai bine m-as culca.
*DIMINEATA*
O pereche de pasi se auzeau, urmati de scirtiitul usii, ochii mi se deschid incet, iar in fata mea imi apare Stella.
-Neata, oficial esti adoptata de Zack, iar din pacate nu are timp sa vina sa te ia, a zis sa iti dau strada, iar tu vei ajunge, e linga parcul din centru, strada:**************************32, poate te vei intilni pe drum cu unul din baieti sa iti arate drumul.
-Multumesc, Stella, am zis eu si am imbratisato.
-Sper ca sa ai un viitor mai bun, a zis ea si puteam observa lacrimi in ochi ei, iar ai mei ma intepau, semn ca lacrimi imi curgeau din ochi.
Nu pot sa cred ca a venit ziua cind ,viata mi se va schimba.
Stella a plecat, mi-am facut rutina de dimineata, imbracind un tricou si pantaloni de trening, am luat rucsacul, mi-am pus castile conectate la mp3 si am facut acel pas ce l-am asteptat toti acesti ani, am plecat. Mergeam pe strada insorita cu zimbetul pe care nu l-a vazut nimeni de ani buni. Ajunsesem in parcul in care ar trebui sa ma intilnesc cu unul din baieti, am luat loc pe o banca si asteptam ca cineva sa ajunga, astept de 155 minute si nimeni nu apare, poate s-au razgindit, hotarasc sa ma plimb putin, dar cind cind ma ridic, o persoana trece rapid si ma da jos.
-Hey, am zis eu indignata.
-Imi cer scuze, ma grabesc, caut o fata bruneta, de statura medie, a zis si se intoarce era Harry, si cred ca am gasito, a spus imediat.
-Buna!
-Hy.
M-am ridicat si am pornit spre casa, pot sa jur ca se uita cu coada ochiului la mine, si cind ma intorceam reactiona de parca nu se holba la mine. Peste citeva minute am ajuns, era o casa mare, cu citeva etaje, am intrat , imaginea din fata mea era de neuitat, liam era alergat de Louis cu o lingura?Niall minca , si alaturi de el era un porumbel impaiat?
-Baietiiiiiiiiiiiiiiii! a strigat Harry, iar liam si louis au cazut jos.
-Hey, Selena! au zis ei.
-Buna, am zis incet.
-Haide sa-ti prezentam casa,a zis Niall, aici e bucataria, sunt aici in majoritatea timpului, livingul, la etaj e camera mea, a lui Harry, Louis, Liam si aici e camera ta, am intrat , era minunata:
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Avea un dulap mare, care trebuia completat cu hainele mele si baia era alb si rosu, negru.Totul era atit de frumos, baietii au plecat, am ramas singura in propria camera, am vazut un macbook sur, eu nu am folosit un calculator de mult timp, l-am deschis si am intrat pe unele siteuri de socializare ce le-am avut inainte de a ajunge la orfelinat. Am despachetat putinele lucruri ce le aveam , si m-am asezat pe pat, inchizind lumina, luminind doar luminitile de la unele postere, am ascultat muzica pina s-a auzit un ciocanit la usa, erau baietii.
-Hey, deranjam, au intrebat.
-Nu, ce e?am raspuns.
-Prinzul e gata, te asteptam jos, au zis.
-Bine, vin in 5 minute.
Am coborit in bucatarie und erau toti baietii prostindu-se, cind am ajuns, se calmasera.
-Ia loc, a zis liam.
-Mersi, am zis amabila
-Ne gindeam ca ar trebui sa ne cunoastem mai bine, ce zici, a propus Louis.
-Ce zici daca dupa masa vom afla cite ceva despre fiecare? a intrebat Niall si speram ca aceasta intrebare sa nu existe in convorbirea noastra.
-Ok, am zis nesigura.
dupa masa am mers in living unde baietii au inceput cu intrebarile:
-Citi ani ai?
-16
-Iti place muzica noastra?
-nu prea am ascultat, dar suna bine, si au urmat o multime de intrebari, pina cind Harry m-a intrebat:
-Ce s-a intimplat cu parintii sai?
-Eu....eu....eu trebuie sa plec, am zis si am urcat in camera mea, plingeam, nu mai puteam , un tunet se auzise, o nu,nununu, numai nu o furtuna, tremuram , nu auzeam nimic altceva decit tunetele, fulgerele, si zgomotele din acea noapte, incercasem sa ajung la baie, nu am putut, am cazut imediat jos, m-am ghemuit intr-un colt, imi era frica, imi astupam urechile cu miinile sa nu aud nimic, nu mergea, toate amintirile din acea noapte treceau prin fata ochilor.
Intre timp :
-Bravo, Harry, ! a zis Liam.
-Uite, mi-am dat seama ca am gresit, nu trebuia sa ma amestec, da uitati, recunosc.A zis Harry.
-Baieti?A zis Louis.
-Da? au raspuns in cor.
-Nu auziti niste zgomote ciudate?
-E furtuna, a zis Niall.
-Nu, nu e asta ,ascultati.
-Selena, au zis toti.
Harry pov:
Suspine si o cazatura se auzise, e totul din vina mea, nu trebuia sa intreb, am urcat toti, am batut la usa, dar nu a deschis nimeni, dar acele suspine se tot auzeau. Am deschis usa, Selena state intr-un colt, tremura, murmura niste cuvinte pe care nu le intelegeam, era aperiata, cind fulgerele apareau se simtea mai rau. Ultimele cuvinte care le-a zis au fost:
