The Party.

1.3K 57 12
  • Dedicat lui Madda Madii
                                    

Ajungem la petrecere relativ repede dupa un drum tacut. Sean coboara din masina facandu-mi semn sa raman inauntru. Il privesc cum trece prin fata masinii si vine sa imi deschida usa. Imi intinde mana ajutandu-ma sa cobor. Imi aranjez buclele aurii ca spicul de grau trecand usor mana prin ele si pornim impreuna spre casa. E abia 9 si jumatate iar casa ce rasuna de muzica asurzitoare. Inauntru sunt numai tineri, unii beti, fiecare cu pahare colorate in mana. Casa este vraiste. Sunt curioasa cine face curat dupa astfel de petreceri tinand cont ca in fiecare weekend e cate o petrecere cel putin. Si mai ales, ce zic parintii celui ce a organizat-o ? Asta daca afla, desigur. O singura data am dat eu o petrecere si atat mi-a fost. Mama m-a pedepsit timp de o luna cand a vazut ce e in casa si mi-a interzis cu desavarsire sa mai merg sau sa mai dau vreodata petreceri. Dar pana la urma m-a lasat sa mai merg si asta mai mult din cauza faptului ca rar am vrut. Cum am mai zis, petrecerile nu sunt genul meu. Nu imi place sa beau, nu ma pricep sa dansez si sunt foarte timida in fata oamenilor pe care nu ii cunosc. Si desi il stiu pe tipul care a organizat-o pe cea din seara asta si se presupune ca e o petrecere in cinstea sfarsitului de an scolar si in principal pentru cei ce au absolvit acum, sunt chiar foarte multe persoane necunoscute, ceea ce ma face sa fiu atenta la persoanele din jurul meu.

Iesim in curtea din spate unde sunt si mai multi adolescenti pusi pe distractie. De partea cealalta a piscinei ii pot recunoaste pe cativa din gasca noastra printre care Chris si Penelope care aproape il sufoca pe saracul brunet cu care a venit la petrecere, presupun. Pe el nu il cunosc si nici nu imi amintesc sa il mai fi vazut pe la scoala. Ne indreptam spre ei tinandu-ne de mana. Cand ajungem, pot observa gelozia de pe chipul Penelopei cand vede mainile noastre impreunate. Ignor acest aspect si ii spun lui Sean ca ma duc sa imi iau un energizat, acesta rugandu-ma sa ii aduc si lui o bere. Ma indrept spre masa cu bauturi aflata nu departe de noi. Cand ma intorc observ cum Penelope flirteaza cu blondul meu, insa el nu o baga in seama. Gandul la cum se simte fiind refuzata ma face sa zambesc. Prin minte imi trecu ideea de ai varsa berea in cap, dar as iesi prea mult in evidenta si nu e exact ceea ce imi doresc. Plus ca ar trebui sa ma intorc inapoi pentru ai lua lui Sean o alta bere ceea ce ar insemna sa trec iar prin fata acelui tip beat care a incercat sa imi puna mana pe fund. Las gandurile 'intunecate' deoparte cand ii inmanez berea zambindu-i si sarutandu-l usor pe buze. Roscata pufni vazand momentul de tandrete dintre noi si pleca sa isi caute partenerul, probabil.

'Hei Skyler!' ma striga Jade, cea mai de treaba tipa din grup. 'Hai sa dansam.' spuse aceasta venind spre mine.

'Eu.. Erm.. Eu nu dansez..' spun rusinata de faptul ca de fapt nu stiu sa dansez.

'Oh haide! Un singur dans, pentru mine. Te rog!' spune lungind vocala ultimului cuvant in timp ce isi flutura genele incarcate de rimel albastru. 'Un singur dans, te rog. Si vorbesc cu Dj-ul sa puna ce melodie vrei tu, il cunosc.'

'Bine, ma predau. Vin sa dansez cu tine. Un singur dans.'

'Bun. Acum, ce melodie vrei ?'

'Habar n-am. Alege tu una, dar ai grija ce alegi. Nu vreau sa fie prea exagerat, ti-am zis ca nu imi place sa dansez si nici nu ma prea pricep.'

O vad cum se indeparteaza si intra in casa. Dupa nci doua minute o vad pe balcon vorbind cu Dj-ul. Se intoarce la mine si chiar atunci incepe melodia Rihannei - Love Song. Ma uit la ea cu o privire nervoasa aceasta afisand o fata de catelus vrand sa 'isi ceara iertare'. Imi dau ochii peste cap si pornesc in fata ei spre asa-zisul ring de dans. Incep sa imi unduiesc corpul pe ritmul muzicii. Vazand privirea lui Jade si celelalte priviri admirative, nu mai tineam cont ca nu stiu sa dansez sau ca sunt timida, am continuat. Am continuat pe Jay Sean - Sex 101 urmata de Jeremiah - Fuck you all the time. Uh, cam pervers Dj-ul asta. Dupa melodia lui Jeremiah m-am retras ducandu-ma spre Sean lunadu-mi in treacat inca un energizant.

'Ai dansat bestial, love. Ti-am zis ca te pricepi si ca n-ai de ce sa fii timida.' imi sopti acesta seductiv la ureche. M-am intors sarutandu-l apasat limba lui invadandu-mi gura. Am desprins sarutul ramanand fara aer. Restul noptii a decurs bine, aproximativ pe la ora 4 dimineata plecand.

A doua pe la pranz m-am trezit buimaca si inca obosita dupa noaptea trecuta. Mi-am ales niste haine lejere si am intrat in baie facandu-mi un dus lung. Picaturile calde de apa imi alunecau pe corp. Aveam senzatia ca ceva rau se va intampla astazi. Am alungat gandurile negre iesind din baie si m-am dus la parter de unde mi-am luat poseta. O lasasem aici de dimineata cand am ajuns acasa. Mi-am verificat telefonul si mi s-a parut ciudat ca nu aveam niciun mesaj de la Sean. In fiecare dimineata imi trimite cate un mesaj cu 'Buna dimineata!'. Probabil nu s-a trezit inca.

M-am dus in bucatarie cotrobaind prin frigider dupa ceva de mancare. Pana la urma m-am hotarat sa imi fac o omleta cu sunca si cascaval. Ma pregateam sa pun ouale batute in tigaia incinsa peste sunca cand telefonul imi suna alaturi pe blatul din bucatarie. Am lasat deoparte castronul ridicand telefonul. Era un numar nememorat asa ca am raspuns fiind curioasa de cine ar putea fi.

'Da ?' spun punandu-mi telefonul intre ureche si umar luand iar castonul si punand compozitia in tigaie.

'Domnisoara Momsen ?' spuse o voce necunoscuta de la celalat capat al apelului.

'Da, eu sunt. Cu cine vorbesc ?' intreb stergandu-mi mainile pe un prosop de bucatarie si luand iar telefonul in mana punandu-l in cealalta parte.

'Ma numesc Amanda Jefferson, sunt asistenta medicala la Spitalul Saint Mary. Am sa va dau o veste nu foarte placuta.'

'Spuneti va rog.' ii raspund asistentei asezandu-ma pe un scaun. Am ascultat cu atentie ceea ce mi-a spus femeia. 'M-multumesc ca m-ati anuntat. V-voi veni cat pot de repede.' si cu asta am inchis telefonul. Inca nu intelegeam ceea ce tocmai mi s-a spus. Lacrimile imi intepau ochii. Am aruncat cu telefonul in perete tipand cat ma tineau plamanii. Nu putea fi adevarat!

'Why not ?' - A Harry Styles Fan-FictionUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum