Make a Wish

III. Home isn't home..

După căutarea portalului ce părea să fie de negăsit, Ana și Leez au descoperit o tri-dimensiune, ce părea a fi o reflexie a Andreei, unde ţinea în mână jurnalul ei. Ana l-a luat și reflexia acesteia a dispărut.
- Ce a fost asta, Leez?
- Doamne, tu chiar nu știi nimic despre lumea de dincolo, nu?
- Păi sunt un om, nici măcar nu știu dacă există, explică ea derutată.
- Prostuţo, o să înveţi, aclamă Leez.
- Bine, bine, spuse ea.
- Haide să continuăm, Ana.
După câteva ore, Ana și Leez au descoperit un topogan roșu ce părea ruginit. S-au suit în el și și-au dat drumul. Jos, când au căzut, la câţiva metrii depărtare, se afla o casă mititică, dar de un aspect prietenos.
- Ce este asta? Mereu s-a aflat aici? întrebă ea curioasă.
- Da, chiar sub casa ta, Ana.
- Asta este foarte ciudat, se miră ea.
- Haide să intrăm, după cum am spus, nu se știe unde este Andreea.
Cele două au intrat în casă. Acolo era un pat fară saltea, un desen pe perete pe care scria "you are not alone", un fel de mașinărie, un portal și alte desene stranii.
- Grăbește-te, pune jurnalul înăuntrul acestei mașinării!
- Imediat, spuse Ana iritată.
După ce ea puse jurnalul Andreei acolo, mașinăria a început să scoată niște sunete ciudate. Apoi, jurnalul s-a transportat la pprtalul acela, într-un fel de recipient de sticlă ce nu se putea sparge. Leez spera ca portalul să se deschidă:
- Haide, deschide-te!
- Uite, este un fel de amprentă acolo! spuse Ana.
- Bine observat! spuse Leez impresionată.
Pisica băga-se o ghiară acolo, iar imediat după, portalul se deschise. Ana și Leez au intrat, dar era un alt topogan, spre uimirea lor. Au coborât și pe acesta, dar au ajuns într-un parc destul de straniu. Acolo era noapte, umbre păreau a fi peste tot, sunete ciudate se auzeau, topoganele se mișcau singure și alte chestii foarte ciudate...