The Southern Asylum

Bun venit la Southern Asylum

Tic, tac... tic, tac... Alarma suna îngrozitor. Eram pe jumătate treaz, dar nu aveam de gând să mă trezesc. Era destul de cald pentru luna aceea. Într-un târziu, mă ridic și îmi încep rutina zilnică. Mă simțeam destul de amețit și confuz. Aveam părul ud și eram îmbrăcat în haine de stradă. "Ciudat..." mi-am zis în gând. Când am pășit în baie mi-am văzut mobilul pe jos. Asta era chiar straniu. M-am uitat în oglindă, speriat de tot ce mi se întâmplase. Dar asta... asta m-a făcut să mă sperii de-a binelea. Fața mea era plină de tăieturi, cu o rană adâncă în buza inferioară. Am luat un pumn de apă și m-am frecat pe față, crezând că visez. Ceasul de la mână mi-a întrerupt gândurile. Era timpul să plec la școală.
Drumul până la școală era scurt. De obicei mă întâlneam cu Fred pe drum. Însă acum nu-l văd, așa că scot din buzunar căștile și pornesc muzica. Mă simțeam mai relaxat ascultând muzică. Așa sunt eu. Deodată văd ceva într-un tufiș. Era negru și avea un ochi. Un ochi ce mi se părea foarte familiar. Subconștientul meu îmi spunea să verific acel tufiș, însă am zis că la câte lucruri ciudate se întâmplaseră, ăsta era ultimul lucru de care aveam nevoie, așa că mi-am continuat drumul.
Când am ajuns la școală, totul părea în regulă. Totul mergea după rutină. Ei bine, aproape totul. Un lucru chiar bizar mi-a captat atenția. Fred Seville, unicul meu prieten din tot liceul, stătea în grupul "popularilor". M-am îndrepta spre el, dar Lexi m-a luat la ochi.
- Băieți, avem companie. spune Lexi întrerupând discuția.
- Mike?! Frate, tu ce cauți aici? preia Fred.
- Ămm, să vedem... A, da. Pe tine!
- Cară-te, fraiere! îmi zice Ron.
- Fred? De când stai tu cu proști de nivelul ăsta?
- De... azi. Aparent tipii sunt de treabă.
- Exact, fraiere. Șterge-o până nu te pocnesc.
În acel moment am avut un adevărat acces de furie. L-am ridicat pe Ron cu mâna stângă și cu dreapta l-am pocnit atât de tare că i-am rupt nasul. Toți au sărit pe mine să mă potolească. Dar, chiar în acel moment am realizat cât de rău era. Simțeam în vene sângele pulsând într-o manieră ce mă făcea să vreau să-l omor pe Ron. Îmi doream să văd sânge curgând pe jos. L-am pocnit pe Liam, unul dintre prietenii lui Ron, și i-am perforat stomacul. Nici Fred n-a scăpat de furia mea.
Dar un glonț în umăr m-a făcut să mă trezesc la realitate. Rob, paznicul școlii fusese alertat și se pare că a știut ce să facă. Rob și încă un paznic m-au legat de mâini și m-au urcat într-o dubă. Picături de sânge îmi curgeau din gură. Nu mai vedeam decât o imagine neclară. Asistenta îmi administrase anestezicul. Acum eram gata de drum. Drumul spre cel mai negru coșmar al meu, ce nu credeam că-l voi trăi vreodată.