The Southern Asylum

Prima zi...

După 4-5 ore de anestezie, locul unde m-am trezit m-a făcut să-mi doresc să mor. Și asta pentru ca mă aflam la Southern Asylum.
Southern Asylum este un azil de nebuni construit într-un castel vechi.
-Bun venit acasă, PRIETENE! spune o voce ciudată.
-Acasă?! În nici un caz. Mai bine merg la șșș...ccc...oa...lll...ăăă... reușesc să răspund dezgustat.
-Școală? Ce-i aia? Aici nu există așa ceva. răspunde "prietenul" meu.
Și iată partea bună a lucrurilor. Nu școală, nu teme, nu colegi retar... Retrag ultima chestie. Sunt într-un azil de nebuni totuși.
Un ofițer se apropie de mine. Avea în mână o listă. S-a uitat lung la listă și, cu o mișcare lentă, a aruncat un ochi asupra mea, cât să mă analizeze.
-Tu ești Mike Darvil, pacientul B-09? mă întreabă ofițerul pe un ton plictisit.
-Da, eu sunt. Adică, cred.
-Vino, cu mine. O să-ți arăt camera ta și uniforma. Aici doctorii te vor striga B-09. Ai grijă la comportament sau vei face cunoștință cu Klaus.
Brusc, toți au înlemnit. Arătau toț de-a dreptul terifiați. Mă uitam în jur, sperând să aflu cine este acest Klaus.
-Ămm... Dar cine e Klaus? Sau ce e? întreb ușor speriat.
-Vei vedea... răspunde ofițerul zâmbind.
Am plecat cu "ghidul meu nu tocmai impresionant" spre camera mea. Pe drum am întâlnit cele mai ciudate ființe din lume. Adevărata definiție a unui azil de nebuni.
Alarma de stingere a sunat. Toți am fost băgați în camere. Cel mai mult îmi plăcea că în cameră aveam o plasmă, un laptop, o consolă și propiul router. "Asta da viață..." îmi zic în gând. Și așa am început un capitol nou din viața mea...