XIV

104 8 0

de _Morphine_

de _Morphine_

Dupa cateva luni...

Lucrurile au inceput sa se linisteasca, relatia mea cu Andy mergea de minune, Nicole e sora pe care nu am avut-o. Dar eu nu eram pe deplin multumita. Simteam cum ceva imi lipseste, inima era cea care imi cerea asta. Iar dupa luni de zile imi dadusem seama... Dorul de acasa. Stiu ca nu am o relatie extraordinara cu ei, dar am nevoie si de iubirea lor. Mama imi tot scrie email-uri spunandu-mi sa ma intorc acasa, sa le fiu alaturi, tatei ii e dor de mine, sora-mii la fel. Mi-au iertat plecarea, absenta, dar si felul cum m-am comportat cu ei. Nu i-am raspuns la mesaje, dar le recitesc in fiecare noapte atunci cand Andy doarme.

"Te rugam, intoarce-te acasa... Tatal tau sufera, sora ta la fel, iar mi-e mi se rupe sufletul nestiindu-te alaturi de noi. Imi pare rau pentru purtarea mea, de a ta inlatura atunci cand aveai cea mai mare nevoie de mine... Stiu ca nu imi vei raspunde la mesaje, dar am speranta ca le vei citi, si poate asa vei da un semn... Nu am fost o mama adevarata, iar pentru asta iti cer sa ma ierti. Te asteptam acasa, fetita mea si nu uita, te iubim!"

Asa suna unul dintre mesajele primite de la ea. Recunosc ca am varsat cateva lacrimi, iar Andy era sa ma prinda, dar i-am spus ca m-am lovit tare la deget incat aveam ochii umezi. Doar Nicole era cea care stia totul. Imi spunea sa urmez mereu ce imi spune inima. Acum d ecand a plecat in turneu cu trupa ei ma simt singura. Andy e mai mereu plecat, ba lucreaza pana tarziu la un nou album, ba filmeaza un nou videoclip, iar eu raman singura in casa, doar cu pisica si catelusul. De dimineata pana seara fac mancare, curat si ma uit la televizor. Norocul meu ca ma mai suna nebuna si imi povesteste tot ce face ea. Eu nu ma obosesc sa ii mai zic, imi stie rutina zilnica.

Cobor scarile blocului cu greu, fara sa ma uit in urma. Ii intind portarului un bilet pe care vreau sa i-l dea lui Andy atunci cand ajunge. Eram imbracata lejer, cu o ghiozdan destul de mare in care aveam niste bani si niste haine. Aveam de gand sa fac ceva nou si nimic nu ma va opri acum. Incep sa fac cu mana pentru a opri un taxi, pentru a ma indrepta spre destinatie.

Asteptand sa treaca un taxi, in cele din urma opreste unul, fiind si cazul Deschid usa, arunc ghiozdanul pe bancheta din spate si ma urc si eu.

-Unde domnisoara?, ma intreaba soferul.

-LAX, ii raspund plictisita.

Soferul pleaca repede spre aeroport, iar eu am avut timp sa ii scriu lui Nicole un mesaj in care sa imi inteleaga decizia si sa nu se supere pe mine si o voi cauta eu cand o sa ajung, probabil schimbadu-mi numarul de telefon. Soferul incepe sa imi spune ultimele stiri, ce au mai facut vedetele, iar spre final vorbindu-mi de politica. I-am spus ca oricum nu pasa, nu am fost niciodata interesata de acest subiect. Ma vede ca nu am chef, dar ma intreaba daca poate da volumul mai tare pentru a ascula stirile, dand din cap afirmativ. Ma uit pe geam si vad aeroportul tot mai aproape. ERam impacata cu gandul si inima imi spunea ca este alegerea potrivita.

Dupa cateva ore de zbor, alte minute cu taxi-ul, alte 2-3 minute mers pe jos...

Eram in fata usii, facandu-mi curaj sa bat. Aveam inima cat un purice si aveam mari emotii. Lasand rusinea, bat la usa. Astept cateva minute, deja gandindu-ma ca am gresit adresa. Aud cum se apropie cineva de intrare si apasand clanta. Persoana din fata mea deschide lard usa, fiind intr-o stare de soc.

-Buna mama, am venit acasa!, ii spun eu tematoare.

Fara a-mi raspunde, ma trage in bratele sale si ma strange puternic.

-Mi-a fost dor de tine, frumoasa mea.