VI

499 24 11
                                    

-Sunteti ruda cu ea?intreaba asistenta.

-sunt prietenul ei cel mai bun.M-am intors acum din tara si am aflat ce s-a intamplat cu ea.Am fost devastat total.ii spun.

-Stiu.Este foarte tanara sa moara asa.Si sora ei este foarte ingrijorata.Nu a plecat de aici nici macar o noapte.Sau poate daca a plecat a revenit imediat.imi spune ea din nou.Bine tinere,este la etajul patru,salonul 101.

-mulutmesc!ii spun si ma indrept spre lift.

O inteleg ca este mai in varsta si ca se plictiseste teribil,dar nu vroia si o cafea?Cred ca daca mai stateam putin,imi spunea de tot spitalul.Ma grabesc spre lift si spre norocul meu era decat o asistenta.cand ma vede,face ochii mari.deja stiam ce se intampla.

-Andy!

-Asistenta!

-Ce cauti aici?ma intreaba ea.Nu esti bolnav nu-i asa?

-Doamne fereste!Nu.Am venit sa vad un fan.ma scuz eu.

-Se vede ca tii la fanii tai.imi spune ea.

Intru in lift si apas etajul 4.Am mai vorbit putin cu asistenta,iar ea a iesit la etajul 3.In schimb,s-a urcat un batran,chel care isi tara punga lui cu pipi.Scarbos!O sa arunc perechea asta de pantofi.Probabil o sa-i ard. Asta va fii primul lucru pe care il fac atunci cand ajung acasa.

Ies grabit din lift si ma indrept spre salonul Deliei. Numai rezistam inca un etaj cu acel batran si punga lui. Gasesc salonul si pun mana pe clanta, vrand sa deschid usa, dar ceva ma opreste. Imi era frica sa o vad acolo, pe patul ala nenorocit. Imi fac curaj si intru. Cand o vad conectata la  aparate, raman socat. Nu imi venea sa cred ca din cauza mea se afla acolo. Eu am fost prostl care am lasat-o acolo. Nu ma gandeam ca se va ajunge aici. Daca ar fii sa se acorde un premiu pentru imbecilitate, l-as castiga fara probleme. Iau un scaun si ma asez in dreapta ei,cu spatele spre usa. Nu inainte de a o saruta pe frunte. Ii iau mana si o apropii de obrazul meu. Era rece. O multime de ganduri ma cuprindeau. Trebuia sa ma intorc atunci cand am avut ocazia. Nici nu trebuia sa ies pe usa aia nenorocita. Dar eu ca un prost, care sunt, m-am gandit doar la mine. Ca eram din nou liber. Liber intr-un cosmar pe care il traiesc zi de zi cu aceeasi fata mereu. De fiecare data cand imi aduc aminte de ea, de Juliet, nu mai simt nimic. Doream sa ii spun ceva,dar cuvintele nu imi ieseau. Nu aveam curajul. Pur si simplu stateam si ma uitam la ea. La cat de frumoasa era. La dracu', mai vreau sa vad odata ochii aia albastrii. Vroiam sa ii spun ceva, dar in clipa urmatoare ma loveste o idee minunata: o sa ii cant o melodie pe care o ador eu.

-      One look and I am sold

You got me on my knees

You steal all my innocence

A love sick melody

Take me…

You always want the one that you can’t have

Cuz’ Love Isn’t Always Fair

You are the best romance I’ve never had

Cuz’ Love Isn’t Always Fair

Your kiss a withered rose

Your lips have buried me

Hearts race the moments gone

We shared this fantasy

'TIL DEATH [Andy Biersack fan-fiction]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum